Gabriel MANȚĂ

Se tot vorbeşte despre variantele pe care Reghecampf le poate alege pentru a acoperi lipsa celor doi mijlocaşi centrali. Nu prea cred că are de ales, asta dacă nu va încerca variante fanteziste. Gazeta bagă strâmbe cum că Tănase n-a dat satisfacţie pe post de mijlocaş central de cele mai multe ori când a fost folosit acolo. Dar au existat şi excepţii, iar când nu ai de ales, rişti. E simplu, e absolută nevoie de cei doi mijlocaşi laterali, Chipciu şi Popa, ultimul fiind cel mai bun stelist din meciul tur, deci lui Tănase nu-i rămâne decât centrul, acolo unde oricum lipsesc titularii.

Dilema continuă în ceea ce priveşte coechipierul cu care va face cuplu. Se vehiculează varianta Prepeliţă. Asta ar însemna un jucător cu profil ofensiv folosit pentru a acoperi spatele lui Tănase. Mi se pare nerealist, nu se poate ataca fără o minimă prudenţă, căci orice gol primit înseamnă sfârşitul discursului de calificare (unul pe care îl luăm în seamă doar pentru ca returul să mai aibă un sens). Folosirea lui Filip ar însemna forţarea norocului, aici n-are rost să mai detaliem. Ce-ar mai rămâne? Dacă Szukala ar putea juca, atunci ar putea avansa Chiricheş. L-aş prefera pe el lui Gardoş pe post de închizător, poate continua o recuperare cu progresie, conduce mingea cu capul sus, ar putea fi o revelaţie. Dar ce te faci dacă Szukala nu se recuperează?! Ce bun ar fi fost acum Martinovic...

În ceea ce-o priveşte pe CFR, adie o boare de încredere, datorată formei şi atmosferei de la Inter. Dar hai s-o spunem pe-a dreaptă, se întâlneşte tusea cu junghiul! Cu cine să ataci, când Bastos şi Sougou nu mai sunt la echipă, Kapetanos e accidentat, iar un jucător de bandă ca Deac nici nu a prins lista UEFA? Iar atacul, ca atacul, dar nici apărarea nu stă pe roze, mai ales cu Rada printre titulari. La primul gol de la Milano s-a dat pasă prin spatele său, iar el a încercat să oprească mingea cu o intervenţie ca în curtea şcolii, lăsând un picior în spate! Tot ce mi-aş dori de la reprezentantele noastre este să nu primească gol repede, astfel încât să persiste suspansul, să păstrăm până spre final de două goluri speranţă.