Gabriel MANȚĂ

Credeam că băieţii de la Digi sunt mai profesionişti după atâtea campionate adevărate transmise în direct. Se vede treaba că atunci când transmit meciuri internaţionale în care sunt implicate echipe de-ale noastre, filonul patriotard trebuie arborat ca la defilare. La meciul Stelei am rezistat fiindcă n-aveam alternativă, nu prind Dolce. Le-am acordat credit şi la meciul CFR-ului, deşi m-am crispat când am auzit că un fundaş de-al nostru „protejează sublim”!

Nefiind bun încasator, am cedat atunci când accidentarea lui Milito a fost prezentată ca o veste bună pentru clujeni. Motivaţia era dublă, mai întâi tipul calic de gândire, apoi însăşi evaluarea schimbării lui Milito cu Palacio. Ca dovadă, omul care a marcat cele două goluri s-a numit Palacio. Câteodată, efectul secundar e mai nociv decât ăla principal. Aşa că m-am mutat pe Sport.ro, acolo unde Mironică nu mai stă cu „minunat” în gură, ca în tinereţe. Dar pe orice post m-aş fi mutat, de jocul nostru păgubos, fie el al Stelei, fie al CFR-ului, tot n-aş fi putut scăpa.

Poate că Steaua va arăta altfel după vreo două-trei etape de campionat, dar calendarul european nu ne permite să vedem ce-ar fi fost dacă. Însă CFR ne-a arătat că şi-a încheiat socotelile cu sezonul ăsta. La intern era clar, diferenţa fiind irecuperabilă, dar în faţa Interului chiar era o pâine de mâncat. Cu Bastos şi Sougou şansele de a înscrie în deplasare creşteau exponenţial, asta pe lângă nivelul de exprimare în ansamblu. Şefii clujenilor au preferat cioara din mână, deşi cota jucătorilor vânduţi acum n-ar fi scăzut până la vară, iar în cazul unei isprăvi în Europa s-ar fi rotunjit simţitor.

Nu am speranţe pentru retur, aşa cum nu prea mai am nici pentru alţi băieţi din presa sportivă, de data asta de la Prosport. Ăştia au reuşit să-şi plângă pe umăr, tot ei!, pentru că nu au găsit loc vreme de vreo săptămână, din cauză de prea mult Gigi Becali, după cum singuri recunoşteau, pentru un reportaj despre fostul dinamovist Lucuţă, aflat în spital pentru amputarea şi celui de-al doilea picior. Între timp, omul a murit şi, pentru că au învăţat de la otv că moartea vinde bine, au găsit imediat loc şi pentru reportaj, mai bine prea târziu decât niciodată. Mă îndoiesc că şefii de la Prosport au înţeles că autoarea reportajului îi cam face de cacao în introducere.