Doru POPOVICI

Dacă nu mă înşel, filmul cu acest titlu se desfăşoară în cu totul alt decor decât perimetrul fotbalistic românesc. Dar ceea ce li se întâmplă unora dintre fotbaliştii noştri, celor norocoşi, merită pe deplin acelaşi titlu. Mă gândesc chiar că marea lor majoritate se apucă de fotbal mai ales în ideea că într-o bună zi se va ivi şansa marii evadări. Asta, spre deosebire de un, să zicem, spaniol, care indiferent că se naşte la Pamplona sau Malaga, visează să joace într-o zi la Real sau Barca, nu la Manchester ori ŢSKA Sofia. De fapt, la noi, chiar asta „face diferenţa”, încă de la vârste fragede: micuţul spaniol ştie că va ajunge la una din cele două mari numai prin talent dublat, de fapt, înzecit ori însutit, prin muncă, muncă şi iar muncă. La sfârşit, când confirmă, îşi vede visul împlinit. Românul este însă convins că doar talentul îi este arhisuficient, iar munca este, cum zicea o vorbă clasicizată în anii comunismului, „pentru proşti, tractoare şi negri”! Ei bine, tocmai transferurile din ultimele zile grăiesc de la sine despre tipul de fotbalist care are căutare „la export”: nu talentaţii (şi atât!) ca Zicu, ci „muncitorii cu mingea” precum Săgeată, Maxim ori chiar Ţucudean. Hai, Ţucudean ştie şi cu mingea, dar oricum nu e din categoria Mutu, Gigel Bucur ori Zicu. Excepţia din rândul transferaţilor este Cristea, al cărui viitor în Belgia nu se poate înscrie decât pe una din cele două traiectorii: devine conştient şi atunci poate juca până la 100 de ani, ca Săgeată, ori are soarta lui Mitea. Oricum, revenind la ideea iniţială, oricare evadat din haznaua fotbalului românesc are o şansă la o carieră demnă, lungă şi măcar decentă, dacă nu strălucitoare. Dincolo (adică oriunde în lume, începând de la graniţa cu Ungaria, cu Ucraina sau cu Bulgaria) contractul e contract, regulile sunt pentru toţi, iar soarta îţi stă în propria mână / propriul picior, şi nu la cheremul unor infractori porecliţi finanţatori, preşedinţi, patroni şi ce-or mai fi. Fotbalistul român (şi implicit fotbalul românesc) va mai avea o şansă la el acasă doar atunci când ăştia vor umple pârnăile. Până atunci, el, fotbalistul, are statut de deţinut, iar din când în când câte unul evadează.