Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut servicii repetate pentru neţ, la Open-ul Australiei. De aceea sunt nevoit să încep cu o mică erată la articolul anterior, deocamdată eliminarea neţului nu se aplică şi la turneele de Grand Slam, ci numai la cele obişnuite. De ce oare nu se aplică regulile omogen n-aş putea să vă spun. Nici măcar la regula celor 20 de secunde dintre puncte nu există consecvenţă pentru că la meciurile de două seturi din trei sunt permise 25 de secunde între schimburi. Iată, la meciurile de trei seturi din cinci, jucătorii sunt cravaşaţi, luându-li-se încă 5 secunde din raţiuni de televizare. Pot pune pariu de pe acum că în partidele complicate din fazele superioare, după primele seturi jucătorii se vor duce tot către 25 de secunde, poate şi mai bine, iar arbitrii vor închide ochii. Deocamdată se navighează liniştit, de curiozitate am cronometrat prin sondaj timpul dintre schimburi la câteva meciuri şi am obţinut timpi între 16 şi 22 de secunde. Evident, arbitrii n-au fost zbiri. Să-i vedem mai la vale.
Lăsând la o parte regulamentul, jocurile de până acum nu ne-au oferit satisfacţii nouă, românilor. La masculin nu existăm, Hănescu nu mai poate şi se mărgineşte să mai ciugulească nişte indemnizaţii de prezenţă, în timp ce la Ungur mintea de pe urmă a venit prea târziu. La feminin nu avem procent rău de „promovabilitate”, mai ales că două dintre reprezentantele noastre dădeau piept (no offence, no offense!) cu primele două favorite! În timp ce Monica Niculescu s-a descurcat cât de cât onorabil în faţa Viktoriei Azarenka, fiind la un pas de a egala la seturi, Elena Gallovits a încasat un brutal 0-12, nefiind în stare să câştige un game nici după ce Serena Williams a căzut şi şi-a scrântit glezna. Acest scor ruşinos n-a fost singurul, Simona Halep cedând lamentabil cu 1-6, 1-6 în faţa unei jucătoare de care eu, unul, n-am auzit! În turul secund avansăm cu Sorana Cârstea şi Irina Begu şi sper ca măcar una să meargă şi mai departe.
O singură veste fotbalistică ne deturnează de la tenisul din Australia, una proastă, desigur. Antrenorul Petre Grigoraş este posibil să fie în continuare cel mai tare din oraş, numai că oraşul nu se va mai chema Târgu-Jiu. Grigoraş lasă Pandurii şi ne lasă şi pe noi să căutăm în van explicaţii. N-ar fi exclus să-l vedem în capitală.