Doru POPOVICI

Am urmărit integral gala Balonul de Aur, trofeu pe care, luni dimineaţă, eram convins că-l va obţine Messi. Pe parcursul galei însă, am început să am îndoieli, fiindcă din prezentarea oficială a candidaţilor, punctată cu imagini şi cu date concrete, îmi ieşea la calcul că Messi cam pierduse principalele bătălii ale anului, în măsura în care trofeul, deşi individual, se leagă şi de performanţele echipei / echipelor din care făcuse parte în sezonul anterior virtualul câştigător. Iar aici, argumentele pro Iniesta sau pro Ronaldo erau chiar solide. S-o luăm pe rând. Aşadar, Iniesta, deşi nu este un marcator, a înscris totuşi 8 goluri. Dar a şi dat 28 de pase decisive, ceea ce îl face probabil cel mai bun pasator al sezonului. Fără el, dar şi fără Xavi, probabil că Messi ar fi ceva mai puţin decât îl arată cele 4 Baloane de Aur. În plus, Xavi a devenit campion european cu naţionala Spaniei, în timp ce Argentina lui Messi n-a avut mai nimic de spus pe parcursul întregului sezon 2012. Să vedem atuurile lui Ronaldo: păi care altele decât că el şi nu Messi a câştigat titlul de golgheter în Spania la sfârşitul campionatului? În plus, Real-ul lui Ronaldo, şi nu Barcelona, a obţinut titlul de campioană? Aşadar, iese cam pe locul 2, atât faţă de Iniesta, cât şi de Ronaldo. Nu vă grăbiţi să aduceţi în discuţie recordul (de altfel absolut impresionant) de 91 de goluri marcate de Messi în întreg anul 2012, că pentru Balonul de Aur nu se iau în calcul şi cele din noiembrie încoace, fapt dovedit şi de neincluderea uluitorului gol al lui Ibrahimovici contra Angliei în nominalizatele pentru „golul anului”. El va obţine acest trofeu abia la anul, pe vremea asta... Sau poate nu? Fiindcă dacă se votează ca anul ăsta, când titlul a fost acordat celui mai nehazos gol dintre cele 3 nominalizate, atunci n-ar fi de mirare să vedem vreo panaramă de gol, înscris la învălmăşeală, cocoţat în moţul podiumului. Meritată, totuşi ciudată, victoria lui Messi. Tot ciudat şi „golul anului”. Dar cea mai mare ciudăţenie a galei a fost superba interpretare a piesei lui Bob Dylan „If Not for You” de Pia Sundhage, antrenoarea anului.