Gabriel MANȚĂ

N-a fost loc de surprize la decernarea Balonului de Aur. Ceea ce era de aşteptat s-a şi petrecut, Messi devenind primul fotbalist din istorie cu patru trofee, ba încă şi consecutive. La doar 25 de ani! Unde se va opri oare băiatul ăsta? Ne place sau nu, alegerea sa a fost făcută pe o bază largă de voturi, căpitanii şi selecţionerii tuturor naţionalelor afiliate la FIFA, la care s-a adăugat şi câte un reprezentat media din fiecare ţară. De la noi, lângă Piţurcă şi Raţ s-a alăturat un ziarist tânăr şi idealist (de aceea se pare că între timp a devenit fost ziarist!), Emanuel Roşu. Interesant, toţi trei l-au pus pe primul loc pe Messi şi pe locul trei pe Ronaldo. Iniesta nu le-a plăcut deloc, pe locul doi Raţ plasându-l pe Ibrahimovic, în timp ce Piţurcă şi Roşu au optat pentru Falcao. Deci fără extravaganţe. A fost şi un vot pentru tehnicieni, unde s-au amestecat antrenorii de zi cu zi cu selecţionerii. Aici, Piţurcă şi Raţ au copiat unul după altul, ordinea fiind Vicente del Bosque, Alex Ferguson şi Pep Guardiola. Mai rebele au fost opţiunile tănărului ziarist, dar deloc neglijabile: Cesare Prandelli (selecţioner Italia), Jurgen Klopp (antrenor Borussia Dortmund) şi Joachim Loew (selecţioner Germania). Dacă la jucători n-am ce comenta, la opţiunile pentru tehnicieni parcă mă apropii mai mult de ultimele. Cu materialul uman avut la dispoziţie, Prandelli a făcut minuni la Euro, iar echipa lui Klopp a încântat ochiul şi când a cîştigat şi când a pierdut. Doar Loew mi se pare o simpatie personală. Câştigător a fost del Bosque, graţie trofeului european obţinut cu Spania, meritul său fiind acela de a îmbina cele două grupuri extraordinare de la Barcelona şi Madrid. Mourinho a fost al doilea, urmat de Guardiola. Destul de forţată prezenţa ultimului pe podium, într-un an în care Barcelona a câştigat doar Cupa Regelui, iar din toamnă s-a văzut că poate juca la fel cu aproape orice antrenor, cu condiţia să fie discret. În ceea ce-l priveşte pe Mourinho, acesta ştia că nu va câştiga pentru că era prea arogant ca să-l suporte ceilalţi aroganţi. Dar, spre deosebire de Piţurcă, are şi de ce.