Fotbalul nostru s-a îmbogăţit. Nu, adică n-au izvorât peste noapte niscai investitori din neamul lui Abramovici ori Ahmetov, nici n-au dat alde Gigi sau Niculae peste filoane de diamant. Fotbalul românesc s-a îmbogăţit cu doar câteva zeci. De ani de pârnaie. Meritată, ba chiar cu asupra de măsură, de cei care au căpătat-o. Foarte interesantă este abordarea de către cei în cauză: care cu voioşie, care cu detaşare, doar unul evitând să apară spre a-şi comenta propria sentinţă în mass media. Iar acesta este, cum era de aşteptat, Gică Popescu, cel mai sobru dintre toţi, dar probabil şi cel care a beneficiat cel mai puţin de banii negri obţinuţi din vânzările măsluite de jucători. De altfel, Gică a şi returnat încă de la declanşarea procesului sumele neevidenţiate în acte, parcă vreo 2 milioane şi ceva de euro. În această situaţie, condamnarea lui cu suspendare pare logică. Mai ales că spre deosebire de oricare din ceilalţi doi (care au primit tot câte trei ani şi tot cu suspendare) Gică a însemnat ceva în fotbal. Oricum, şi în cazul lui, se naşte nu un semn de întrebare, ci mai degrabă un ul de mirare: oare ce nevoie avea el, care a făcut o avere considerabilă din munca-i exemplară pe teren de nişte bani proveniţi din falsuri în acte!? Şi mă întreb ce o zice acum Pep Guardiola, căruia Gică i-a fost căpitan de echipă la Barcelona, la aflarea sentinţei. Totodată, sunt înclinat să cred că Gică Popescu nu mai poate deveni vreodată preşedinte al Fedaraţiei Române de Fotbal, aşa cum inteţiona cu puţini ani în urmă şi aşa cum îl vedeau numeroşi „oameni de fotbal”, aşa cum sunt porecliţi borfaşii care au năpădit acest nobil sport pe care l-au transformat într-o penală maşinărie de spălat bani negri. Ceilalţi doi beneficiari au suspendării se numesc Gigi Neţoiu şi Jean Pădureanu. Primul, desigur, fiindcă nu s-a văzut încă judecător care să condamne securişti, iar al doilea bănuiesc că pe considerente de vârstă. Ce e totuşi cu „Încrederea în justiţie” din titlu? Aflaţi în ziarul de sâmbătă.