Gabriel MANȚĂ

Pentru că oricum nu pot cuprinde în aceste rânduri derby-ul Steaua-Dinamo, ce-o mai fi rămas din el, vă cer îngăduinţa de a ne îndrepta către tenis. A fost o săptămână de tranzit a spectatorului de tenis de la turneul campioanelor la cel al campionilor. Fetele nu ne-au adus surprize, era şi greu de presupus că poate cineva din circuit să i se opună Serenei Williams motivată ca pentru turneu major. Totuşi, ceva s-a mişcat, iar responsabilă pentru acest lucru a fost Maria Şarapova. După ce la ultima confruntare cu Azarenka primise o corecţie usturătoare, rusoaica a schimbat tactic şi am putut vedea o semifinală câştigată în primul rând cu mintea. Pe urmă, în faţa Serenei, care bubuia cu serviciul de oricâte ori avea nevoie, n-au fost multe de făcut. Acea mutare a rachetei dintr-o mână în alta, când era plimbată pe lateral, e mai degrabă venită din exasperare decât din speranţa de a fi cu adevărat utilă. Aşadar, Serena încheie anul din postura de campioană, nu şi de „număr unu” pentru că nu-i place să meargă zilnic „la serviciu”.

Trecerea spre turneul băieţilor a fost făcută de Masterul de la Paris. Fără Nadal, din cunoscutele motive de sănătate, dar şi fără Federer, menajat strategic (dar renunţând şi la apărarea locului 1 ATP, odată trecută graniţa celor 300 de săptămâni!), Parisul a rămas repede şi fără Djokovic, şi fără Murray. Sârbul a cedat apocaliptic după ce conducea cu 6-0 şi 2-0!! Autorul întoarcerii din hău a fost Sam Querrey, un nume cunoscut în circuit, dar deloc de speriat. Am ajuns şi la Murray, cel care a pierdut iarăşi de la minge de meci, de data asta în faţa unui tânăr jucător de care mărturisesc că nu auzisem: polonezul Jerzy Janowicz! Nu credeam să-mi placă un jucător de peste 2 metri (Del Potro e un pic sub), dar iată că s-a întâmplat. Pe lângă loviturile înlesnite de talia sa, polacul se mişcă de parcă ar avea 1,85 şi este specialist într-o lovitură de fineţe specifică unor jucători de altă categorie: scurta! E ca un fel de Ibrahimovic al tenisului. Forţă, mobilitate, tehnică. Mă grăbesc să închei fiindcă numai ce urmează finala de la Paris dintre acest Jancowicz şi Ferrer. Oricine va fi câştigat, tot se cheamă că avem o premieră la un turneu Masters.