Doru POPOVICI

Ei, acum că a trecut, vă pot mărturisi că de meciul cu Turcia mi-a fost mai tare teamă decât de cel de azi, contra Olandei. În chiar ziua meciului, cei care au ascultat Radio Top m-au putut auzi dând pronosticul de 2-1 pentru noi, cu o condiţie: să nu joace Cociş. Dacă urma să fie în teren încă din startul partidei, pronosticul meu era de 1-1. De unde până unde această viziune? E destul de simplu de explicat: cu Cociş în formula de începere înseamnă că ne-am dus să băgăm nu în poarta lor, ci într-a noastră, şi nu golul, ci dosul! Deci, beton, pârjol, fântâni otrăvite. Fără Cociş, situaţia se răsturna la 180 de grade: însemna intenții cât de cât ofensive, adică joc şi de construcție, nu doar sus, tare şi departe.

Chestia a funcționat exact așa cum îmi imaginasem eu: a fost o primă repriză fără Cociş, în care de altfel s-a şi înscris, ceea ce se apropie cumva de pronosticul meu, chiar dacă 1-0 nu-i 2-1, înseamnă victorie. După pauză, adică după intrarea lui Cociș, n-am obținut decât egalul de care vorbeam: a fost 0-0, dar și cu mult noroc, inclusiv la ultima fază a meciului. Paradoxal e faptul că tocmai Cociş a avut cea mai mare ocazie a meciului (ba chiar din toate meciurile jucate vineri în preliminarii), prilej cu care şi cei care n-au auzit de el ori nu l-au văzut până acum în acțiune s-au putut lămuri că între el și minge dușmănia e veche, totală şi definitivă.

A avut totuși şi două intervenţii decisive. De două ori au tras turcii în el: o dată la centru, când puteau lansa un contraatac. E bine aşa. Ce urmează? Păi, chestia de diseară. A nu-i bate acum pe olandezi ar fi prostie în stare pură. Suntem pe val, echipa chiar joacă dacă nu-i Cociş s-o încurce, în plus e momentul să joace şi atacanţii ceva. Peste toate, avem nevoie de puncte ca să câștigăm grupa. Doar locul 1 se califică direct. Locul 2 duce aproape sigur la baraj. Iar acolo noi de regulă pierdem. Olanda se duce sigur şi de pe locul 2, noi numai de pe 1. Aşa că trebuie bătută.

Pronosticul meu e 1-0. Hai România!