Doru POPOVICI

Dacă ar fi să ne luăm după scandalurile urmate de sancţiuni (pe linie exclusiv sportivă, şi veţi vedea de ce ţin să subliniez asta), s-ar putea crede că Europa, de la extremul Vest până în inima Estului sălbatic, adică din Anglia până în România, este un imens cuib de rasism, în care nu încap albii de negri, ţiganii de neţigani, şi că s-a ajuns la aşa o escaladare a fenomenului încât ne paşte un război civil. Ultimele două cazuri intens mediatizate sunt cele ale lui John Terry (alaltăieri i-a venit şi amenda: 277.000 de euro!, adică salariul meu actual, de circa 400 de euro, pe o perioadă de... 57 de ani!!!) şi galeriei Stelei. În cazul lui Terry, absurdul situaţiei este suprem: el cică i-ar fi zis unuia din fraţii Ferdinand (ăla mai fraier, nu ălălalt, cu care a fost coleg la echipa naţională ani buni), ceva de genul „cioară”, „ţigan” sau „negru împuţit”. Nu acum, ci cu vreo 2 ani în urmă. Între timp, justiţia britanică s-a pronunţat: ne-vi-no-vat! Dar Federaţia, care nu e cu nimic mai prejos decât FRF, a hotărât, în ciuda judecătorilor, sanţiunea despre care v-am spus deja. Probabil că Terry şi Ferdinanzii au fost şi au rămas prieteni. De ce a trebuit ca John să scoată din buzunar sfertul de milion de euroi este absolut inexplicabil. În egală măsură cu sancţiunea FRF aplicată Stelei. De acord că unul dintre bannere era o măgărie. Chiar penală, în măsura în care era un omagiu adus unui asasin. Dar celelalte aveau un umor nebun. Am uitat oare să glumim? A ajuns fotbalul (mai ales cel românesc!) o chestie atât de serioasă încât să ajungem să dăm amenzi de miliarde? Şi de ce clubului? De ce n-au fost săltaţi ăia care au conceput atrocitatea (că doar n-or fi scris-o M.M. sau Safta sau Chipciu!?) şi băgaţi chiar la pârnaie, nu doar amendaţi? Acum 50 de ani, când Steaua juca la Ploieşti, lui Voinescu îi agăţau în plasa porţii câte o cioară la fiecare meci. Râdea toată lumea. Şi nimeni nu vedea în asta rasism, ci doar o glumă.