Era cât pe-aci să pierdem această simbolică postură de lider din cauza Olandei, care s-a apucat să bată la unguri mai rău decât au făcut-o alţii cu echipele liliputane. Nici noi n-am stat pe roze cu băieţii din Andorra, de trei ori am înscris pe finaluri de repriză, când adversarii erau cu limba scoasă. Deh, aşa e când unii se antrenează la serviciu, iar alţii după serviciu. După declaraţiile ostentative ale lui Piţurcă, 1-0 era suficient, dar la el ştim că funcţionează psihologia inversă, ca la grădiniţă. Dacă ne dorim spectacol şi goluri, el ne dă peste nas că îl interesează rezultatul. S-ar putea să nici nu-l mai convoace pe pandurul Maxim, lider şi cu echipa de club, şi cu naţionala, că într-un sfert de oră a făcut mai multe driblinguri decât toată echipa României. Poate o ia şi ăsta pe urmele lui Sânmărtean, în privinţa căruia tot psihologia inversă a funcţionat. Dacă presa şi suporterii îl cer cu insistenţă, domnul Piţi îi sugerează să se retragă de bunăvoie de la naţională. În schimb, când lumea îl contesta la unison, ani de zile, pe Cociş, ăsta juca titular meci de meci. Aşa a strâns aproape 50 de selecţii (!), mai multe decât nume grele ale fotbalului românesc. Cât de mult înseamnă în cariera unui fotbalist ca un selecţioner să-l aibă la inimă! Sau, dimpotrivă, să-l marginalizeze. De pildă, acest Cociş are de două ori mai multe selecţii decât Gică Craioveanu, care a jucat peste 10 ani în Primera, şi de 5 ori mai multe decât Timofte II, şi el cu aproape 10 ani în Portugalia, la echipe ca Porto şi Boavista.
Urmează săptămâni pline de fotbal pe tot continentul, iar surprizele se vor ţine lanţ între campionate şi eurocupe, spre disperarea pariorilor. Până şi în gara noastră mică, poreclită liga lui mitică, pluteşte ceva în aer. Lumea se întreabă cât va mai rezista liderul fără s-o ia pe cocoaşă, iar răspunsul poate fi foarte aproape, la Ploieşti. Steaua ar vrea să profite, ducându-se la cu sacul după puncte, dar ceva îmi spune că ieşenii or să-i scuture zdravăn scara. Încă de azi e deranj mare la Arena Naţională, se reeditează Supercupa. Atunci s-a terminat egal între Dinamo şi CFR, acum ar fi un alt pas bătut pe loc pentru ambele echipe.
Profit de spaţiul în plus acordat cu generozitate pentru două vorbe despre întrecerea feminină de la US Open. Cum era de aşteptat, Serena a cîştigat la ea acasă, lejer până în finală, şi norocos apoi. Ajunsă la două mingi de meci, Azarenka a cedat psihic, ca o începătoare. În semifinale trecuse de o Maria Şarapova incapabilă să ofere altceva decât jocul în forţă. A oferit însă una din fazele deosebite ale competiţiei, când şi-a trecut racheta în mâna stângă pentru a ajunge la o minge plasată mult în exterior. Deosebit, dar în celălalt sens, a fost un serviciu al lui Venus Williams, mingea ei atingând întâi terenul propriu, ca la ping-pong!