Gabriel MANȚĂ

Mai mereu, modelul prost îl contaminează pe cel bun. Mai aflăm din cărţi că se întâmplă şi invers. În lumea reală a fotbalului românesc iată-l pe Porumboiu îmbătrânind urât, în cel mai pur stil Becali. Nu contează pentru el că echipa de azi e mult sub cea din sezonul trecut, şi în apărare, şi în atac. Cât despre banca tehnică, căderea e de foarte sus. Iar cât timp Porumboiu, sau oricine altcineva, simte nevoia să-şi etaleze orgoliul de şef, nu va face casă bună cu performanţa adevărată. Degeaba îl transferi pe “marele portar Dani Coman”, dacă abia aştepţi să-l ironizezi public ca pe un junior la primul meci în care nu te salvează, căci gafă ca a lui Tătăruşanu nu a făcut. Acolo unde îşi bagă coada discordia nici norocul n-are tragere de inimă. În meciul tur s-a luat gol în prelungiri, acum s-a ratat un penalti la 1-1. Punând cap la cap unele declaraţii, am dedus că nu era desemnat un executant clar, aşa cum e normal la o echipă profesionistă. A bătut ăla care a fost mai insistent. Din păcate, n-a fost şi consistent. O astfel de ratare are impact, dar nu te umple neapărat de ridicol, aşa cum s-a întâmplat la cea a lui Antal. Păi şi-atunci n-are dreptate Porumboiu? Păi are, dar se presupune că e mai înţelept ca ei, nu-ţi iei copii cu joarda din poarta şcolii după ce au picat un examen. Pentru a descoperi principalul vinovat ar fi nevoie de puţină introspecţie - ce-o fi aia?!

Tristeţea rezultatului a fost amplificată şi de stupizenia, parcă din ce în ce mai mare, a comentatorilor protevişti. Cât timp scorul a fost favorabil se lansau în nişte osanale de toată jena făcând comparaţii din care Steaua ieşea mai prost ca Vasluiul, toate astea de parcă echipa moldavă deja reuşise calificarea. Extazul era la el acasă când Sânmărtean îi strecura mingea printre picioare lui Kuyt, vai, ce îl umilea! Numai că olandezul a dat două bucăţi şi i-aş întreba pe cei doi microfonişti dacă nu s-au simţit ei niţel umiliţi. Mă îndoiesc, la cât de repede schimbaseră placa, acum auzeam numai la câţi ani-lumină e de fapt Kuyt de jucătorii noştri. Mie mi-a plăcut manevra de la primul gol, când venea vijelios ca să reia o eventuală centrare în gura porţii, a frânat brusc, cei doi fundaşi care îl talonau au continuat alergarea, astfel că s-a prezentat singur la o centrare înapoi care a şi venit. Şutul la vinclu a fost bonus.