Gabriel MANȚĂ

Evenimente antologice la Olimpiada de la Londra, unele care ar merita cel puțin scutmetraje. Un meci de dublu feminin la badminton s-a disputat între o echipă din Coreea de Sud şi alta din China, ambele fiind interesate să piardă partida respectivă pentru a avea un traseu mai lejer în faza eliminatorie. De obicei, astfel de lucruri țin mai mult de teorie, în practică una dintre părți preluând inițiativa. Nu și de data aceasta. Jucătoarele s-au comportat ca într-un teatru absurd, abia într-un târziu rușinea ajungându-le pe sud-coreence, care și-au călcat pe inimă și au învins în cele din urmă. Au mai fost două echipe care au mers pe burtă, dar măcar acelea nu jucau cu un adversar animat de aceleași intenții. Spre lauda lor, oficialii au decis excluderea tuturor pentru non-combat, poate cam drastică pentru echipele izolate, cărora nu li se putea pretinde totuși să dea maximum în teren. În definitiv, și la fotbal sunt echipe care bagă rezervele în ultimul meci din grupă. Dar cele două cupluri care nu mai știau cum să dea în fileu, în aut sau să ridice zmee, meritau cu vârf și îndesat excluderea.

O altă chinezoaică a fost contestată, dar de data asta numai din vorbe, testele antidoping nedepistând nimic suspect (nerelevant, la ce posibilități de inovație în domeniu are China). O înotătoare de doar 16 ani a spulberat un record mondial cu peste o secundă (!) , ba mai mult, incredibil, pe ultimii 50 de metri a scos un timp mai bun decât al înotătorului emblematic al ultimului deceniu, Michael Phelps! Și nu numai înotător, ci sportiv în general, americanul devenind cel mai medaliat om de când se ține Olimpiada modernă. Deși, la doar 27 de ani, nu mai poate face față celor mai tineri! La precedentele două Olimpiade lua aur cu snopul, acum abia a luat unul la o probă de ștafetă, în timp ce la probele individuale pe care altădată le domina categoric s-a mulțumit cu medalii din alt metal. E drept, mai sunt încă finale individuale de disputat și cred că măcar la una tot își va adjudeca aurul olimpic.

În fine, la fotbal, Marea Britanie a reușit să spele rușinea din sporturile de echipă prin calificarea în dauna Uruguayului. În materialul precedent deplângeam debilitatea insularilor la sporturile de echipă, dar mi-am amintit unul la care Marea Britanie chiar ar face o selecționată mai bună decât la fotbal: rugby! Din păcate, acesta nu e încă sport olimpic.