Gabriel MANȚĂ

Am citit nu demult prin presa de specialitate că Badea de la Dinamo îi propusese lui Mitică alias Corleone să dea lovitura de începere la amicalul Dinamo-Barcelona. Acesta ar fi refuzat replicând că demult nu-şi mai luase o sută de mii de… chestii de-alea de la spectatori. Nu ştiu dacă nu cumva e vorba mai mult de folclor, adică reporterul să-i fi pus el vorbele în, mă scuzaţi, gură, ca să fie ştirea mai spumoasă. Nu-mi pot imagina ce a fost în capul lui Badea când i-a propus aşa ceva, poate o fi vrut să-l facă de băcănie sau măcar de brutărie, dar îmi pot imagina ce-ar fi declarat Corleone după ce-ar fi primit suta de mii de voturi împotrivă. Le-ar fi mulţumit milioanelor de telespectatori de la Acasă TV că nu s-au prezentat la stadion să gireze lovitura de ligă… Trecând de la această fabulă politico-fotbalistică la meciul propriu-zis, abia aştept şi eu, ca şi colegul de rubrică, să-l văd pe Ţucudean în faţa băieţilor cu tiqui-taca. N-a prea atins el mingea Neymar, când cu campionatul mondial al cluburilor, să reuşească acum Ţucudean? Mira-m-aş, dar tare mi-ar plăcea să le înfigă un gol cu capul, sub bară. Nu pentru că e dinamovist, că n-am treabă cu culorile particulare, ci pentru că e român şi e tânăr.

Apropo de spanioli, sesizasem o suprasaturaţie a jocului lor, dar nu mă aşteptasem chiar ca naţionala lor olimpică să capoteze de o asemenea manieră, încă după primele două jocuri, 0-1 cu Japonia şi cu Honduras! Mai mult, parcă au întâmpinat eliminarea cu o anume uşurare. Cât să-i mai ţină entuziasmul şi pe tinerii ăştia care au câştigat deja pe pe atâtea fronturi? Ba la Under 19, ba la Under 21, ba chiar şi la naţionala mare, vezi Mata şi Jordi Alba. Astfel, probabil că Olimpiada va rămâne o afacere sud-americană, între brazilieni şi uruguayeni, asta dacă nu cumva Marea Britanie nu-şi va depăşi cumva condiţia la jocurile de echipă, la care se dovedesc incredibil de puerili.