Doru POPOVICI

Prinşi cu atâtea evenimente majore (Campionatul European de fotbal, turneul de la Wimbledon, meciul Ponta – Băsescu etc.), aproape că era să nu observăm bomba detonată de Curtea de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre de repunere în drepturi a Universităţii Craiova a declanşat panica în rândul Mafiei. Ca atare, ambii infractori principali, Naşu’ şi Corleone, au reînceput să apară pe sticlă cu declaraţii care (cred ei, şi nu numai ei) le-ar mai putea prelungi inexplicabila stare de libertate provizorie în care se află de prea mult timp. Primul (că şi aici e nişte reguli şi nişte ierarhii!) a grohăit ăla de la UEFA, deşi UEFA n-are treabă cu campionatele interne. Aaa, n-o fi grohăit în calitatea asta? Atunci în care? În cea de capo al FRF, probabil. Da, numai că nu FRF, ci Comitetul Executiv al acesteia a decis desfiinţarea Universităţii Craiova. De fapt, dezafilierea / excluderea etc., că la terminologii nu ne bate nimeni. Desfiinţarea a venit ca o consecinţă a excluderii, fiindcă fotbaliştii şi-au căutat de lucru pe unde s-a putut, indemnizaţia de şomaj nefigurând printre opţiunile lor. Chestia care intrigă şi pe care văd că o ignoră mai toată lumea este rolul lui Piţurcă în toată tărăşenia. Borfaşul ăsta a defilat şi el pe acolo, prin bătătura lui Mititel, în acea vreme: era un fel de acţionar, dar şi antrenor. Ca pseudoacţionar, când a crăpat clubul, în contul banilor şi-a „tras” vreo câţiva jucători, cu care el ştie ce-a făcut. La urmă, îi mai şi cerea bani lui Mititelu! Ar fi păcat ca atunci când Mititelu va pleca la brutărie să nu-l ia cu el şi pe Piţurcă. Cum ziceam, e o ierarhie: primul pleacă la brutărie Naşu’, ăsta jmecheritu’ care, la auzirea hotărârii judecătoreşti, a grohăit: „Da’ ce vrea, bă, tribunalu’, să fac campionat cu 100 de echipe?”. Apoi, Corleone: „Mititelu a vrut să-mi dea şpagă 200 de milioane ca să nu-l exclud?” Ăsta e autodenunţ, combinat cu tăinuirea faptei, ca circumstanţă agravantă. Cu ăsta, facem 2 la brutărie. Complicitatea pedepsindu-se ca şi fapta, e loc şi pentru Piţurcă. În fond, trebuie forţă de muncă pentru a face toată pâinea de care e nevoie ca să mănânci chiftelele aruncate cu praştia peste gardul brutăriei.