Turneele finale mondiale îi priesc în mod deosebit lui Miroslav Klose, la ultimele trei înscriind cinci, cinci şi respectiv patru goluri. La europene, însă, nu i-a mers la fel de bine. În 2004, deci la doi ani după ce înscrisese cinci goluri la primul său mondial, selecţionerul de atunci al Germaniei, Rudy Voeller, un vârf perceput ca fiind mai talentat la vremea lui decât Miro Klose, a mers în atac pe mâna unui cuplu format din Bobic şi Kuranyi, folosindu-l pe Klose doar ca substitut, în două meciuri din grupă. Poate nu-i doar coincidenţă, dar Germania a părăsit ruşinos turneul care avea să fie câştigat de greci, după două egaluri cu Olanda şi Letonia (ultimul 0-0!) şi înfrângere în faţa Cehiei.
La următoarele europene, în 2008, organizate de Austria şi Elveţia, Klose s-a deblocat în faza eliminatorie, înscriind câte un gol în sferturi şi în semifinală. În finală, Germania a dat peste o generaţie spaniolă gata să scrie istorie şi n-a mai mişcat. La actualul turneu final, Klose este rezerva lui Mario Gomez, prinzând mereu minute bune în reprizele secunde. Mărturisesc că aşteptam un gol al său şi iată că acesta a venit tot în sferturi, când surprinzătorul selecţioner Joachim Loew l-a folosit titular. Nefiind în general un suporter al nemţilor, aşteptam golurile sale mai ales pentru celebrul flic-flac. De ani buni a renunţat la acrobaţii, în urma problemelor la coloană, dar a continuat să înscrie pe oriunde s-a dus.
Acum, că a înscris şi la acest turneu final, poate privi fără mânie înainte şi să se bucure de fotbal. Se găseşte pe locul doi în clasamentul golgheterilor la naţionala Germaniei, cu patru în urma celor 68 înscrise de Gerd Mueller. Este utopic să-şi imagineze cineva că îl va putea ajunge în cele două meciuri, sau poate doar unul, care urmează. Iar de la toamnă, la cei 34 de ani ai săi, împliniţi chiar în ziua primului meci, cu Portugalia, probabil că multe se vor schimba.
De-o fi una, de-o fi alta, măcar la meciul de retragere ar fi frumos să ne mai ofere un flic-flac, aşa, de dragul vremurilor apuse...