Doru POPOVICI

Errare humanum est. Dictonul vechi de mii de ani pare tot mai îndepărtat de sensurile zilei de azi, astfel încât traducerea clasică („a greşi este omeneşte”) ar trebui reşapată, cu trimitere directă la arbitrajele din meciurile Poloniei: a greşi este mârlăneşte. De parcă nu ne-ar fi fost de ajuns golăniile portughezului din meciul cu Grecia, iată că şi în meciul al doilea, contra ruşilor, a apărut, culmea!, un neamţ care l-a depăşit pe borfaşul din meciul de deschidere. Vă reamintesc faza despre care cred că s-ar putea face studii nu doar de specialitate, ci chiar psihiatrice sau juridice: un rus, lansat în adâncime, la marginea din dreapta (cum priveşti poarta din faţă) a careului mic este încălecat şi doborât de un fundaş polonez. Penalty clar, de manual. Iar ca bonus şi un cartonaş roşu, postura de ultim apărător a polonezului fiind evidentă. Arbitrul neamţ lasă însă jocul să curgă. În cădere, rusul apucă să lovească totuşi mingea, încercând o centrare spre mijlocul careului mare. Polonezul o opreşte evident cu mâna, ceea ce înseamnă penalty clar (al doilea, în aceeaşi fază), iar fiindcă intenţia a fost şi ea la fel de clară se impunea acelaşi bonus: cartonaş roşu. Neamţul? Nici o treabă, probabil se uita după gagicile din tribune. Din mână, mingea oprită de polonez din traiectorie ricoşează dincolo de linia de fund. În sfârşit, se aude fluierul. Mi-am zis că nemţălăul o fi acordat iniţial avantaj şi, văzând că nu se finalizează, a fluierat penaltiul numărul doi, dacă pe primul îl ignorase. Nu. Nici, nici. Ei, atunci e clar, le ajută şi ăsta pe gazde, deci lasă doar corner-ul. Fraţi români, n-aţi văzut nimic dacă nu l-aţi văzut pe nemţălău acordând... out de poartă!! Ce Chivulete, ce Tudor, ce Avram!? Ăştia-s ne-vi-no-vaţi! Inegalabilă performanţă a neamţului de a face dispărute 3 infracţiuni în aceeaşi fază, derulate în nici 2 secunde este o scamatorie dincolo de Iosefini ori chiar de David Copperfield.