S-a tras linia, aşadar, în liga lui Mitică la facultate, că aia cu brutăria mi se pare cam infantilă. Avem una dintre campioanele scontate, CFR Cluj, după cum pronosticam în iarnă. Şi, ca să facem bilanţul în mod corect, atunci am văzut o luptă între CFR şi Rapid, dar iată că ultima n-a ţinut pasul până la final. Nici măcar până la finalul unor meciuri! Cum vă sună asta: 1-1 cu Târgu Mureş la ultima fază, autogol de 2-2 cu Gazul în min 91, în timp ce un fost rapidist de suflet dădea gol în prelungiri pentru CFR, în meciul cu sibienii, iar apoi gol al lui Cadu tot pe final, cu U Cluj? Unii pierd puncte ca proştii, la potou, ceilalţi le adună. Şi aici s-a făcut diferenţa, dar ar fi prea simplu să se dea vina pe ghinion. Cum să vii tu, Răzvan Lucescu, şi să spui că nu-ţi reproşezi nimic în campionatul ăla?! Juniorul s-a confirmat antrenor mare de echipe mici. Nu ştie şi nu va şti niciodată să joace altfel decât căznit, fricos, cu fundu-n poartă. Aşa a făcut şi cu naţionala la bosniaci acasă, când au venit ăia peste noi şi au întors scorul. Păi dacă el nu-şi reproşează nimic, Rui Duarte la adresa cui a răbufnit pentru jocul prea defensiv? Iar apropo de Târgu Mureş, Reghecampf i-a arătat câteva etape mai târziu cum se poate învinge echipa lui Sabău, jucând eminamente ofensiv. Bineînţeles, astăzi Lucescu va juca la fel de „pragmatic” cu Dinamo în finala Cupei României şi foarte probabil va câştiga. Deci încă un sezon perfect pentru Rapid. În ceea ce-o priveşte pe Dinamo, lider în pauza de iarnă, anticipasem o slăbire a ritmului, care până la urmă s-a transformat într-o cădere zgomotoasă, de prea sus ce se cocoţase.
Aşa a ajuns CFR să se bată la titlu cu Vaslui, iar fără acel penalti subtilizat de Kapetanos în rejucarea cu U Cluj, poate că acum Porumboiu îşi făcea altfel planurile de Liga Campionilor. Că Vasluiul a făcut o mutare deşteaptă renunţând la Hizo spusesem şi în iarnă, anticipând o surpriză plăcută, dar noul antrenor a depăşit orice aşteptări, Vasluiul fiind de departe campioana returului. De fapt, a spus-o pe şleau chiar Ignacio, titlul s-a ratat pentru că în primele 18 etape s-au câştigat prea puţine puncte. În lupta la vârf s-a implicat şi Steaua, mai mult conjunctural, dar pe ea mă feresc s-o includ într-o analiză fotbalistică.