Alaltăieri, la o emisiune T.V. de ştiri, ne-au fost arătaţi locuitorii unui sat din sudul ţării. Titlul era ceva de felul „Locuitorii din ... muncesc toţi la pariuri”. În cuprins, ne-au fost prezentaţi câţiva dintre ei: tineri, bătrâni, mai cu şcoală, mai fără, buluciţi într-o încăpere în care fiinţa respective casă de pariuri. Unul, mai dibaci se pare, zicea că a câştigat 120 de milioane (vechi, desigur) la fotbal şi 80 la cursele de cai. Aici am o îndoială: de când s-au introdus la unele agenţii cursele alea de câini, din care nu înţeleg nimic, şi nimic nu m-ar convinge să pariez 1 leu, am tras concluzia că la fotbal, evident, tot românu-i priceput, în timp ce la curse (de cai, de câini, de pinguini, de ţestoase ninja şi de care-or mai fi) românul n-are ştiinţa necesară. S-ar putea argumenta că băiatul ăla, de la ţară fiind, s-ar putea pricepe la cai. Am şi aici îndoieli: poate s-o pricepe la huţuli, d-ăia de tras căruţa, dar nu la arabi pursânge. Ba, de când agricultura s-a evaporat, s-ar putea ca băiatul să fi văzut cal doar la zoo sau pe Animal Planet. Dacă am ajuns să vorbim despre pariuri, atunci poate că ar trebui să salutăm două iniţiative ale „Gazetei sporturilor”. Prima ar fi cea prin care ziarul „vinde” ponturile zilei: câte 2-3 până la 5-6 pariuri sugerate şi care cel mai adesea se adeveresc. Nu-i valabil însă oricare dintre ele. Eu, de exemplu, am ales de două ori câte unul din ele şi m-am păcălit. A doua ar fi setul de dezvăluiri din lumea blaturilor făcute în cârdăşie de pariori, fotbalişti, antrenori şi preşedinţi de cluburi. Dincolo de veridicitatea dezvăluirilor, rămâne întrebarea: când şi cine va face pârnaie pentru trucarea grosolană a acelor meciuri? Fiind vorba de România, răspunsul e simplu: nimeni, niciodată. Pe de altă parte, faptul că marile case de pariuri au ajuns să sponsorizeze până şi echipe de primă mărime (bwin pe Real Madrid!) vorbeşte de la sine despre nenumăratele „mici surprize” de tipul 0-1 la pauză, 5-1 la final, care, pe parcursul a doar 90 de minute, aduc sute de milioane de dolari. Cui? Cui trebuie, nu nouă, pariorilor oneşti.
( 6 mai 2012, 12:47:57
va rog sa va uitati la Monty Python: Polly the ex-parrot,
fluierati: Always look on the bright side of life
si o sa vedeti ce va va trece prin cap ref. fotbal, politica, economie din iubita
tarisoara Ro.
Cu stima Yuri Lennon