Doru POPOVICI

Din 4 în 4 ani, cam pe vremea asta, ţara intră în fierbere. E drept că şi în restul timpului suntem daţi în fiert, dar la vreme de alegeri parcă e un alt fel de clocot. Deşi ne declarăm scârbiţi de politică şi mai ales de politicieni, ba mai şi spunem că „Gata! Nu mai votez niciodată!”, totuşi parcă abia aşteptăm o nouă rundă, de locale sau generale, pentru a ne etala această formă de masochism. Ca atare, nici nu se anunţă bine listele de candidaţi, că ne şi repezim la ele pentru a le citi conţinutul, respectiv numele celor propuşi, dintre care un număr oarecare vor deveni aleşi. În cei 22 de ani scurşi de la primele alegeri „democratice” din epoca postcomunistă, ne-a fost dat să întâlnim pe liste, iar apoi în funcţii, fel de fel de personaje. Dintre ele, unele ar putea fi considerate de-a dreptul comice dacă efectele prezenţei lor în funcţii nu ar fi absolut tragice. Am avut şi avem încă, printre aleşii locali sau parlamentari, baladişti şi manelişti, atleţi şi fotbalişti, tractorişti şi miliţieni, ce mai: o întreagă menajerie. Dar, pentru că suntem la rubrica de sport, o să vă reamintesc doar câteva personaje care au candidat şi care au fost alese sau nu, după cum le-a fost norocul, banul investit sau tâmpenia votanţilor. Vi-l reamintiţi pe Ilie Năstase, candidatul PSD, parcă în ’96, la funcţia de Primar al Capitalei? Dar pe parlamentarul Corleone, care ani de zile şi-a amplificat tupeul de miliţian prin prezenţa în ditamai Comisia Economică a Camerei Deputaţilor? Ori, culmea sfidării mondiale, prezenţa lui Becali George în Parlamentul Europei? Şi mai sunt încă alţii şi alţii care ne-au binecuvântat cu halucinanta lor prezenţă în locurile unde se fac legi fie pentru tot europeanul, fie doar pentru europeanul de România. Astfel încât, dacă am ajuns unde am ajuns, faptul n-ar trebui să ne mire: în fond: dacă legile le fac alde Iordănescu şi Corleone, la ce dracu’ să te aştepţi? Problema nu e, de fapt, la ei personal, ci la cei care, mizând pe popularitatea (cam de dosul gării şi autogării) acestora, respectiv la partidele care îi trântesc pe liste. Să vă reamintesc că până şi Oana Zăvoranu ori Luminiţa Anghel (pe lângă care celebra Ciociolina pare o mare doamnă sau chiar maică stareţă) au figurat la un moment dat pe liste electorale? Dar parcă toţi ăia şi toate astea la un loc nu egalează performanţa PDL Iaşi care a avut tupeul de neegalat, ba chiar inimaginabil, de a pune la lista pentru Consiliul Judeţean, pe un loc bun în principiu, 5, pe nimeni altul / alta decât pe „Moartea din Carpaţi”!!! Da, doamnelor şi domnilor, numitul Cătălin Moroşanu, mardeiaşul în izmene, ale cărui emisii vocale încep cu „Uaaahhh”, şi se termină cu „Hârrrrmm”, ar urma, în principiu, să se numere printre consilierii judeţeni de Iaşi. De la mine se vede astfel toată chestia: sătui să tot guverneze, PDL-iştii şi-au fixat un „target” minimal, la Iaşi, cel puţin, adică 4 locuri de consilieri judeţeni. Fiindcă nici un om normal la cap nu poate vota ca începând din ziua aia la el în judeţ legea să o facă „Moartea din Carpaţi”, devenit / ă Moartea din listele electorale.