Dacă Mourinho ar fi câştigat Liga Campionilor erau şanse mari să procedeze ca la Inter. Portughezul rămâne, dar iată că pleacă Guardiola. Putem să-l credem când vorbeşte despre uzura celor patru ani, Pep a dat impresia că este o persoană care pune la suflet. Un sensibil, cum ar veni. Se pare că această calitate trebuie să lipsească unui antrenor. Un Alex Ferguson, de exemplu, pentru a bate sfertul de veac la aceeaşi echipă mai aruncă şi cu ghetele prin vestiar. Ca să te impui în faţa jucătorilor nu trebuie numai să vorbeşti pe limba lor, ci uneori să fii mai dur sau mai nesimţit ca ei. Cei mai mulţi jucători de la Barcelona sunt oameni cu obraz subţire, Xavi, Iniesta, Puyol, Messi. Doar Pique e mai golănaş, de-aia şi începuse să cam frece banca de rezerve. Mult mai greu i-a fost lui Guardiola cu Ibrahimovic, exact tipul de jucător care îi lipseşte Barcelonei, cu el n-ar mai fi fost problemele care sunt acum. Dar pentru omul Ibrahimovic s-ar potrivi un cuvânt argotic care nu-şi are locul aici. După un singur an, Ibra a fost respins de organismul Barcelonei, chestiune care n-a priit niciunei părţi. Acum, după dublul eşec Ligă-La Liga, a ales şi Guardiola să plece şi cred că îi va greu oriunde. Mai degrabă îl văd selecţioner. Mi-au plăcut, m-au impresionat chiar, cuvintele pe care le-a spus despre Messi după returul cu Chelsea. Nu numai mesajul, ci şi felul exprimării spun ceva despre nivelul lui Guardiola. Glumind puţin, i s-ar potrivi la propriu vorbele lui Grigoraş, du-te, bă, la şah!
Oricum, la Barcelona nimic nu va mai fi la fel, oricine va veni în locul său. Schimbând jucători, se va schimba şi stilul. Fiecare compartiment are problemele lui, de la portar, apărare (Puyol şi banda stângă), mai puţin la mijloc, unde există soluţia Fabregas pentru rolul lui Xavi, până la ofensivă unde e necesar un vârf care să ştie şi altceva decât contraatac. Unul potrivit şi accesibil ar fi Van Persie. Dar, peste toate, Messi trebuie să-şi regăsească ambiţia aia a lui. Fără el, Barcelona este doar o echipă bună.