N-am înţeles nimic din ce s-a petrecut la Madrid. Şi cum s-a întâmplat aceeaşi chestie ca la Barcelona, adică după 2-0 a urmat dezastrul. Nu-i nici o consolare că noi totuşi am câştigat cu 2-1 (chestia e valabilă numai la pariuri, unde se ia în calcul rezultatul după 90 de minute), iar Barcelona a scos doar un egal. N-am nici timpul, nici nervul necesar pentru a scormoni în arhive, dar cred că un pariu pus înaintea semifinalelor, dându-le calificate în finală pe Chelsea şi Bayern, ar fi adus câştiguri fabuloase... iar cel care l-ar fi pus astfel sunt sigur că ar fi fost suspectat de grave tulburări neuronale. Mă întreb dacă pe întreaga planetă o fi existat măcar un singur „nebun” care să fi pariat aşa. Sincer, cred că nu. Vă mărturisesc că la penaltiul ăla de la început nu m-am bucurat, ca unul păţit de prea multe ori. Nu mi s-a părut deloc intenţionat şi, în plus, a venit prea devreme. În fine, 1-0 era scorul minim al calificării, aşa că speram să mi se adeverească pronosticul ăla de 3-0. după alte câteva minute, la 2-0, chiar m-a năpădit fericirea. Mi-am zis că va ieşi cum spusesem. În fond, făcuserăm deja doi paşi din trei. Era momentul forţării şi finalizării operaţiunii „calificarea şi trofeul”. În loc de asta, am văzut un Real blegit brusc, înghesuit în propriul careu şi gâfâind. Nu, nu cred că Mourinho a ordonat retragerea în munţi ori şi pârjolirea holdelor. El este un antrenor defensiv, dar nu cretin. Atunci ce naiba să se fi întâmplat? Cădere fizică n-a fost, dovada fiind că după încă vreo oră şi ceva, în prelungirile ălea de 30 de minute, Real a fost infinit mai proaspătă şi a dominat-o copios pe Bayern. Cred că problema e în capul fotbaliştilor. Nu de la Real, ci de pretutindeni. Exceptându-i, desigur, pe nemţi şi pe englezi. Ăştia, dacă pot să dea 7, chiar le dau. Eventual 8. Ceilalţi, inclusiv ai noştri, îl au parcă în setul de reflexe şi pe cel de a se retrage la 2-0. Economie de efort!? Te umflă râsul: ce mama dracului economie să faci când la capăt te aşteaptă trofeul suprem? Final: înainte de penaltiuri, am ştiut că pierdem. Dar nici în cele mai ale naibii coşmaruri nu visam ca Sergio Ramos să tragă un penalty pe lângă care ăla celebru al lui Beckham din meciul cu Turcia să pară tras la firul ierbii!