Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Prima semifinală a Cupei României, meciul retur dintre Mediaş şi Dinamo, a fost o excepţie fericită de la „regula de aur” a fotbalului românesc, aia care zice că dacă stai cu curul în poartă 90 de minute, iar o dată ieşi de acolo şi (dacă-ţi dă Domnul noroc porcesc) o bagi la ăilalţi în aţe, atunci eşti echipă mare, că doar „rezultatul contează”!
Mentalitatea asta de căcănar, promovată de „strategi” precum Piţurcă, Lucescu ăl’ mic, Ciobotariu şi încă alţii şi alţii, s-a dus naibii alaltăieri, când am văzut un meci realmente strălucitor (nu, nu strălucit!) în care ambele echipe au jucat fotbalul pe care de regulă îl admirăm şi îl invidiem la spanioli, englezi, francezi (dacă nu urmăriţi campionatul Franţei, să ştiţi că acolo, de vreo doi ani, se joacă un fotbal fabulos în privinţa spectacolului). Am văzut goluri, ratări, întoarceri de scor şi de calificare virtuală, viteză, tehnică, disperare, fericire. Astfel încât, la final, dincolo de mâhnirea că Dinamo a eliminat Mediaşul, mi-a rămas bucuria de a fi urmărit un meci adevărat.
Culmea e că „faliţii” mei, clienţii permanenţi ai acestei rubrici, Moţi şi Săgeată, au făcut poate cel mai bun meci din carierele lor: Moţi a salvat realmente miraculos, ba şi cu o execuţie impecabilă, golul care poate ar fi dus Mediaşul în finală, în timp ce Săgeată a tras şutul vieţii, un voleu din alergare, care nici acum nu pricep cum a putut fi apărat.
Am văzut tot acolo şi cea mai frumoasă fază de atac din ultimii mulţi ani din fotbalul nostru: cea în care portarul lui Dinamo a parat în aceeaşi fază trei şuturi formidabile, fiecare din ele putând deveni un gol splendid.
Tot gândindu-mă la ce s-o fi întâmplat, mi-a ieşit concluzia că la Mediaş e un antrenor atipic pentru fotbalul nostru, iar la Dinamo s-a schimbat căcănarul cu un fotbalist / antrenor (care chiar înţelege fotbalul) exact când trebuia pentru ca băieţii ăia să joace. S-a ajuns astfel la paradoxala situaţie ca Dinamo să arate un fotbal mult mai bun decât pe vremea când avea 11 puncte avans în campionat.
Dincolo de calificare în sine, aceasta e marea victorie a lui Dinamo: că ştie, totuşi, să joace. O victorie care, culmea, a coincis cu o înfrângere.
