Una din superstiţiile clasice se referă la „ceasul rău” care vine, vine. O alta vorbeşte chiar de 3 ceasuri rele care după unii ar pica neapărat sâmbăta (englezii, mai altfel decât restul lumii în orice context, zic că vinerea e ziua aia), iar după alţii, marţea. Pentru mine, în principiu, ceasul rău e atunci când vreun dobitoc, bine intenţionat de regulă, îmi urează „baftă”, „noroc” sau „succes” la pescuit. Iar dacă pe drum îţi mai iese-n cale şi-o babă cu o găleată goală, treaba e ca şi rezolvată: minciogul rămâne neatins şi câte 48 de ore. Mai e o situaţie în care ceasurile rele, cam două cu tot cu pauza şi cu prelungirile pentru accidentări, îmi vin de vreo 3-4 ani încoace când joacă Real cu Barcelona! Mă gândesc însă că se apropie momentul când se va duce naibii superstiţia asta, ba chiar că vom da ceasul lui Pep cu totul peste cap, şi în campionat, şi în Champions’ League. Până una alta, însă, să vedem ce s-a petrecut în ultima zi de marţi, şi de unde naiba o fi avut marţea asta atâta ceasuri rele pentru o mulţime de oameni, iar pentru o mână de nenorociţi parcă s-a transformat în Ziua Făgăduinţei. Aţi ghicit, sunt ăia 8, după unii „domni”, după alţii doar nişte infractori care nu şi-or fi consumat toate valizele pline pe blătuit meciuri, rămânându-le suficienţi bani şi pentru un blat, mai ordinar decât toate, cu justiţia. Sau ce-o fi aia care lasă liberi nişte nemernici (nu vă gândiţi că Gică Popescu, doar fiindcă a fost mare fotbalist, e mai breaz decât banda Becalilor, că nu e, dacă privim lucrurile, vorba unui clasic tot din neamul lor, „pe partea economică”) despre care Procuratura a scris volume, şi care nici măcar n-au ascuns vreodată, că nici n-ar avea cum, că au fost tălhari toată viaţa. Ceasul în care justiţia română a bătut laba cu infractorii poate fi considerat ceasul rău suprem. Mai toată ziua mi-am spus asta, numai că pe înnoptate au venit şi ălealalte două ceasuri rele. Încă mai rele: cele în care un arbitru olandez a dat Barcelonei două pomeni. E posibil ca suma pentru aşa tâlhari să fie mai mare decât averile celor 8 infractori români. Ceea ce (poate justiţia bănuia deja blatul Barcelonei) îi face pe ăştia să pară nişte îngeraşi.