Doru POPOVICI

Galeriile vioaie, aplauze punctate de mai puţine huiduieli decât de obicei. Surprinzător, până şi galeria obişnuită să-şi huiduie propriul jucător a abandonat tradiţia asta. Apar arbitrii: cel din mijloc mi-l aminteşte pe Boc căţărat pe lădiţă la O.N.U. pentru a ajunge la microfon. Ăsta oare cum o ajunge la fluier!? Că pe teren nu poţi căra o lădiţă după tine. Na, c-a ajuns şi a ţâpurit începutul a ceea ce optimiştii preconizau a fi un meci de fotbal. Pasă înapoi, mai înapoi, până la portar, că şi ăsta e om. Omul o degajează fix până la ălălalt portar. Ăsta trage de timp, că deh!, meciu-i lung şi doar n-o să munceşti ca boul toate cele 90 de minute. Pasă la fundaşul propriu care o pasează mai departe la fundaşul advers, tocmai în partea ailaltă a toloacei. Urmează un un-doi repetat doar de 5 ori înaintea pasei la propriul portar. Ăsta i-o dă altui fundaş, care până atunci şomase. Fostul şomer are chef de muncă, drept pentru care porneşte năvalnic pe bandă, trece în jumătatea adversă, de unde centrează fix în mijlocul careului. Portarul prinde cu o detentă elegantă, cam ca la patinaj artistic când dai să începi un triplu Lutz. Degajează. Culmea, ajunge mingea chiar la ai lui. Un-doi, alt un-doi, coasă. Să vină SMURD-ul! Nu-i nevoie: ăla de se tăvălea ca găina decapitată prin ţărână se ridică în pas vioi imediat ce limbricul cu fluier i-a dat pizmaşului galben. Lovitură liberă, deschidere în adâncime, stop, fentă, singur cu portarul. Gooolll? Nu, că terenul e alunecos seara, în aprilie, iar din poziţia în cur, rar se înscrie. Ghi-ni-on! Portarul se miră că mingea e la el, ca atare declanşează contraatacul: pasă cu mâna la fundaş, care o dă la mijlocaş, care e cosit. Iarăşi SMURD-ul. Lovitură. Nu, nu spre poarta adversă, ci spre cea proprie, de unde se întoarce la fundaş, care o pierde. Pasă în adâncime, 16 m, 14 m, şuuuttt!, pardon, chiflă, că în momentul şutului a înţepat-o altul care a împins-o până la portar. Ăsta iar se miră. Minutul 39. Citez din comentariul TV: „...a fost prima mare ocazie a echipei...”. Într-adevăr, lovitura de la 25 de metri trecuse doar la vreo 2-3 peste poartă. La pauză, raportul cornerelor este 0 - 0. La Osasuna – Real fusese 3 – 9. Aţi urmărit derby-ul suprem, încheiat cu 0 – 0, după şut pe poartă în minutul 90 + 2.