Doru POPOVICI

A început omogenizarea de primăvară a echipelor care la început de campionat ameninţă cu câştigarea titlului, a Cupei şi, ca obiectiv de rezervă, clasarea minimum în primele 4 care musai merg în Europa League. De anul acesta însă şi cu câteva condiţii, nu intrăm în detalii. Omogenizarea asta, conform tradiţiei, înseamnă că aia de pe primul loc la căderea primei ninsori, de regulă Dinamo, n-apucă să se bucure de primele raze de primăvară din aceeaşi poziţie, cele 7-8 puncte avans avute cândva dispărând ca nouri lungi pe şesuri. Ălea de după ea, cu nimic mai breze, o ţin tot într-o ţopăială, făcând ori 15 puncte la rând, ori luând-o, tot la rând, de 3 ori (vă spune ceva Rapidul?), taman când le era parcursul mai vioi şi titlul mai la îndemână. Scriam săptămâna trecută că mi-aş dori ca Vasluiul să ia titlul. Ei bine, chiar în acea zi, Vaslui o lua acasă, de la Braşov, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva până atunci eu văzusem altceva decât era normal să văd. Faptul că la vreo trei-patru zile după asta, Braşovul i-a tras-o şi Rapidului nu demonstrează că „la poalele Tâmpei” (mamă, ce-mi place chestia asta!) s-ar fi născut vreo Barcelonă proaspătă, ci că şi Rapidul suferă de exact aceleaşi boli ca întregul nostru fotbal. Cât despre Steaua, ca să n-o sărim tocmai pe ea, acolo e o zăpăceală cum parcă nici pe la ea n-a mai fost vreodată. E drept şi că niciodată până acum n-au fost adunaţi atâţia bagabonţi la un loc, şi niciodată n-au avut un antrenor cu I.Q.-ul comparabil doar cu al lui Ciobotariu de la Dinamo, ambele neîncadrabile în vreo grilă omologată. Săptămâna trecută, un prieten bun mă întreba dacă idioţii ăştia măcar se uită la meciurile de „afară”, să vadă şi ei cum arată fotbalul. I-am răspuns că nu, pe deplin justificat: bivolu’ de antrenor oricum nu pricepe nimic, drept pentru care o bagă p-aia cu „...dom’ne, pă noi nu ne interesează ce joacă ăilalţi. Noi ne facem jocul nostru!”. Iar fotbalistul, că doară nu-i mai prost, în loc să piardă vremea la un Liverpool – Manchester, preferă să plimbe o curvă preţ de câteva sute de km, cât e noaptea de lungă. Faptul că nu e întâmplare, ci obicei naţional e dovedit de programarea meciului de Cupă dintre Vaslui fix la ora la care joacă Milan cu Barcelona. Dar asta nu mă mai miră: le-arătăm noi lor fotbal, la anu’! Totdeauna la anu’.