Doru POPOVICI

...toţi o apă ş-un pământ”, scria Poetul, cu mai bine de un secol în urmă. Să fi ştiut ceva Eminescu despre evoluţia (involuţia e mai corect) fotbalului românesc încă de pe atunci? N-ar fi de mirare, că doar îl ştim de vizionar, iar de aici până la divizionar (A) nu mai e decât un pas mic. La fel de mic ca fotbalul nostru în general. Golanii aflaţi la comenzile acestuia de vreo două decenii, autorii principali ai dezastrului la care asistăm cutremuraţi dar impasibili, în tot acest timp am avut o singură îndeletnicire în relaţia cu spectatorii: să le împuie capul, cu ajutorul presei de toate tipurile, cu gogoriţe de tipul „campionatul nostru e pentru cele mai puternice din Europa” şi, desigur, „mai corect ca la noi nu e se joacă nicăieri în lume”!... mai ales că puşcăriabilul (unul din cei mulţi, nu singurul) Pădureanu decretase închiderea cooperativei la „momentul zero” al fotbalului românesc, acum un deceniu şi mai bine. Momentul ăsta zero, zic eu, era doar aşa, o metaforă, sensul corect fiind că era abia începutul traiectoriei către valoarea de zero absolut la care am ajuns, iată, abia zilele astea. Fiindcă această ultimă etapă, a 22-a, parcă, a adus ceea ce în terminologia mafiotă a ălora despre care vorbeam mai sus s-ar putea exprima prin „dovada incontestabilă a omogenităţii campionatului nostru, a echilibrului valorilor, a faptului că nu mai există echipe mari şi echipe mici” etc. Da, aşa e: echilibrul e perfect, dar nenorocitele astea 18 s-au omogenizat la cota 0 (zero, tot zero!). Le-am văzut pe cele 5 cu pretenţii la titlu luând-o din toate poziţiile, de la altele 5 care numai fotbal nu poţi spune că joacă. Până şi Vasluiul, în care credeam până alaltăieri, a reuşit o panaramă de joc încât credeai că flăcăii ăia au lăsat şpriţul (al 29-lea!) pe masă, au tras o fugă (cu taxiul) până la stadion, au schimbat costumele cu chiloţii, iar apoi, după vreo două ore cu tot cu duşul, s-au reîntors la şpriţ. Dinamo a dat vina pe arbitri că, pardon, Cap de Zmeu, n-a nimerit instalaţia de la fix 11 metri, Rapid a luat-o şi ea acasă de la Nimeni, CFR Cluj a copiat-o pe Dinamo, iar Steaua a fost de-a dreptul hazlie, cu pămpălăul ei de portar (ăştia-s ăia care stau pe la uşi, cu şapcă şi cu uniformă, nu?) în frunte. Omogenitate, nenică, echilibru, aşa-i? Toţi, o apă ş-un pământ.