Doru POPOVICI

S-a reluat, în sfârşit, circul. Abia acum am înţeles, văzând meciul Stelei, de ce au ales toate echipele noastre Antalya drept bază de pregătire: fiindcă „nocturna” de acolo (despre care am scris cu ceva vreme în urmă tot aici, când Dinamo jucase cu nişte saudiţi) este absolut la aceiaşi parametri cu cea de la Mioveni. Adică, pe înţelesul celor care, pe deplin justificat, n-am urmărit meciul, ai senzaţia că iluminatul gazonului se face de la iluminatul public, ideea fiind că primarul, „primul gospodar” al satului Mioveni, din Divizia A, din România, din Uniunea Europeană, din drag de fotbal televizat la ore de maximă audienţă, a înălţat cu vreo 2-3 metri doi stâlpi de pe uliţa principală, astfel încât să spargă bezna, transformând-o într-o penumbră numai bună de dat la televizor. Să fiu al naibii dacă nu m-am uitat au atenţie să văd mijind de după vreun colţ de tribună şi niscai fum de grătar, că parcă era meci pe şpriţuri, pe toloacă, între fiii satului. Nu mai ţin minte dacă Scorniceştiul lui Ceauşescu şi Mitică Dragomir avea nocturnă sau nu, dar dacă se poate şi ca la Mioveni, nu văd de ce n-ar fi avut. E drept şi că dacă se joacă sub milioane de lucşi sau de-a dreptul la lumina zilei, ceea ce vedem pe gazon este tot o beznă deplină: un fotbal gri rău cu intense nuanţe de negru, reflectare fidelă a beznei din căpăţânile antrenorilor şi ale „elevilor” lor, nişte repetenţi şi ăia, şi ăilalţi. Singura idee tactică vizibilă, ba chiar şi auzibilă atunci când tribuna o preia pentru a o retransmite pe gazon este „pe ei, pe ei, pe mama lor!”. Fundaşii bubuie mingile cât mai sus şi mai departe, mijlocaşii, când ajunge întâmplător „obiectul” la ei, îl trimit cel mai adesea înapoi la fundaşi, iar atacanţii par vădiţi încurcaţi de prezenţa acestuia. Ai senzaţia că nici unii, nici ceilalţi, nu ştiu de fapt care este scopul jocului ăstuia: acela de a băga mingea în poarta adversă. Cu menţiunea că dacă o faci de mai multe ori e cu atât mai bine. Dovada? Declaraţia consternantă a lui Răzvan Lucescu, la sfârşitul unui meci de-a dreptul obositor de privit: „N-am ştiut să gestionăm finalul de partidă”!! Adică, în căcănăreala care-i este călăuză în carieră, ăsta care a dus şi Naţionala spre culmi ale impotenţei încă neatinse a rămas bosumflat că împiedicaţii lui n-au fost în stare să menţină un nenorocit, milog şi jegos scor de 1-0.