Gabriel MANȚĂ

Aha, deci asta face Becali, se bagă peste antrenor. E bine de ştiut, că unii puteau să moară proşti. Mă refer la ăia care morfolesc fraza aia cu “Steaua nu se refuză”. Sau “cine nu şi-ar dori să ajungă la Steaua?”! Poate oamenii care mai au ceva în cap. N-aş mai fi reluat acest subiect, unii chiar merită să doarmă cum îşi aştern. Mai ales Tătăruşanu, că tot a aflat că e un adormit. Dar modul în care a descris Becali relaţia sa cu antrenorul Ilie Stan realmente m-a dezarmat. Se ştie că orice se rosteşte în preajma stupidului personajul ajunge până la urmă la presă, oricât de secret ar trebui să fie. Dar mintea sa puţină nu face distincţie între ce îl avantajează să dea pe goarnă şi ce nu. Probabil îşi imaginează că scenele cu angajarea lui Stan şi cu înmânarea hârtiei cu titularii pentru Twente îl umilesc pe antrenor. Poate, dar altora le va deschide ochii, măcar în ceasul al doisprezecelea. Ideal ar fi să nu mai accepte nimeni să antreneze Steaua lui Becali, iar fotbaliştii ofertaţi de acesta să se ferească precum dracul de tămâie. Dar nu, vor exista mereu oameni ca Stan, care nu a înţeles că Becali face ce face tocmai pentru că n-are pic de respect pentru el. Şi cum ar putea să aibă dacă Stan stă cu capul în jos şi acceptă pactul cu diavolul doar pentru a fi numit în funcţie?! Pentru a-ţi închipui că îl poţi juca apoi pe degete ai nevoie de o nejustificată încredere în sine. Nici banii nu reprezintă un scop care să scuze mijloacele, salariul se ia numai dacă vrea stăpânul, şi oricum de la un punct încolo ţi se face scârbă să-l mai ceri. Becali a catadicsit să-i spună lui Stan că s-a dus la deszăpezire cu salariul lui, adică l-a folosit într-un scop nobil. Păi pe banii altora să tot fii generos! Iar scena cu impunerea echipei face toţi banii, eventual chiar banii ăştia ai lui Stan… Povesteşte Becali că l-a chemat “la palat” şi i-a dat hârtia, singurul cuvânt rostit de Stan fiind “vedem”. La care Becali a făcut spume în stilul caracteristic, “păi ce să vedem, nu ţi-am zis de la început că eu mă bag la echipă? Asta e echipa, nu mai avem ce vedea!” Într-adevăr, nu mai e nimic de văzut.