Doru POPOVICI

Pentru suporterul care trăieşte cu intensitate fiecare moment al unei dispute sportive, nimic nu ar fi mai cumplit (n-o fi având adjectivul ăsta grade de comparaţie, dar în cazul ăsta, zău că are!) decât să-ţi vezi favoriţii fie ratând „la mustaţă” victoria, fie trăind o umilinţă, pe care cu greu ţi-ai fi putut-o imagina. Vorbesc ca unul trecut prin asta, ba chiar în exces de câţiva ani încoace, din cauza Real-ului, a Naţionalei României, a echipelor noastre de fotbal angrenate (de regulă preţ de un tur sau o grupă) în cupele europene. În weekend-ul ultim, am traversat trei astfel de momente, de fapt două plus unul care s-a transformat într-un spectacol umoristic de mare calitate. Cred că aţi ghicit deja despre care anume e vorba. Să vedem întâi care au fost celelalte două. A fost mai întâi o finală la dublu, în care cuplul româno-suedez, proaspăt semifinalist la Melbourne, pornea ca favorit. După un prim set câştigat cu efort minim, a urmat dezastrul: egalarea şi un „decisiv” după noua regulă, pe care Tecău şi Lindstedt au reuşit să-l piardă, irosind nu mai puţin de 5 mingi de meci! Credeam că ăsta va fi anul marilor lor victorii, numai că deocamdată pare a fi doar cel al înfrângerilor „la mustaţă”, fiindcă tot aşa au pierdut şi la Melbourne, în faţa gemenilor Bryan, după ce avuseseră minge de meci. Asta n-a fost însă nimic pe lângă dezastrul de la Vâlcea. Campioanele noastre, care de ani întregi trag şi tot trag la trofee (cel puţin, la începutul fiecărei noi ediţii), dau în fiecare an peste câte cineva care le încurcă pe traiectorie: când sunt unguroaicele, când norvegiencele, când danezele. Anul ăsta, că tot le-a ferit Domnul de aşa adversari, nici n-au apucat bine să se bucure, că a dat Budocnost-ul peste ele. Aşa măcel zău că n-am mai văzut de..., nu tocmai de multă vreme, ci cam din decembrie, când tot fetele astea, numite atunci România, o luau cam de la toată lumea la „Mondiale”. Champions’ League? Să fim serioşi. Chestia cealaltă, comedia despre care vorbeam la început, i-a avut în rolurile principale pe alde Dinamo, desigur. Dacă nu l-aţi văzut pe Moţi făcând două penaltiuri (dintre care rămas doar unul, că la al doilea, după ce-l dictase, s-a răzgândit arbitrul, cred că de ruşinea „câinilor”!), dacă nu l-aţi văzut pe junele Ţucudean de 5 ori singur cu portarul ratând ca pe maidan, dacă n-aţi aflat nici măcar că Dinamo a câştigat, totuşi, cu 2-1 în faţa echipei de pe locul 8 din Arabia Saudită, atunci aţi petrecut un weekend jalnic.