Peste vreo două săptămâni, ar trebui să se reia campionatul intern. Oficialii, de comun acord, susţin că amânarea începerii returului este singura măsură corectă în condiţiile meteo existente. Însuşi domnul Mitică s-a făcut portavocea celor 15 din 18 preşedinţi, adepţi ai amânării startului, declarând că la şedinţa de comitet de nu ştiu care, din 16 februarie, va susţine această iniţiativă. Foarte bună, chiar profund umană, atitudine. N-am fi singura ţară al cărei program competiţional este dat peste cap de încălzirea globală care la noi, originali cum ne ştie o lume-ntreagă, se manifestă prin nişte geruri şi ninsori de-a dreptul apocaliptice. Cred că singura problemă reală în acest caz este durata amânării. Să fie de o săptămână? Sau de două? Mai bine o lună-ntreagă, că motive ar fi destule. Cu doar o săptămână, n-am făcut nimic, fiindcă fotbalistul român, fiinţă eminamente sensibilă, chiar dacă apucă a se bucura că prinde dintr-o lovitură (dintr-o amânare, adică) şi Valentine’s Day şi Dragobetele, cu doar o săptămână de amânare s-ar încăleca prima etapă cu Mărţişorul. Cum naiba să poţi juca fotbal cu gândul la tânăra domniţă care plânge şi suspină (iertare pentru parafrazarea clasicilor) prin Bamboo după, să zicem, vreun Dodel aflat tocmai pe la vreun capăt de ţară? Cu două săptămâni amânare, e şi mai rău, că se suprapune fix cu 8 Martie când, se ştie, orice tânără domniţă, ca să-şi înăbuşe plânsul şi suspinul, este obişnuită să primească de la câte un, iar să zicem, Dodel, măcar câte un Volkswagen Beetle (varianta decapotabilă, desigur) legat cu obligatoria, originala şi de mare efect emoţional funduliţa roz-chilot (sau bombon, nu contează). Iar ca bonus, tot obligatoriu, bani de silicoane noi-nouţe, că ălea vechi parcă s-au cam fleşcăit. Amânarea cu o lună ar rezolva aproape toate problemele. Ar începe campionatul cam pe 1 aprilie, când toţi (fotbalişti, antrenori, preşedinţi, arbitri, federali etc.) s-ar simţi în largul lor, având explicaţia păcălelii pentru orice: şuturi, faulturi, ratări, arbitraje. Dar cel mai bine ar fi să nu mai reia deloc. Voi vedeţi-vă de ale voastre, că noi, dacă vrem fotbal, deschidem televizorul.