Doru POPOVICI

Nu este o cronică a vreunui concurs de gimnastică. Ideea din titlu este că în mai toate sporturile cu minge sau fără, de echipă sau individuale, sportivii români sunt paraleli cu ceea ce se întâmplă în respectivul sport, cu care nu doar că nu se intersectează, dar linia evoluţiei lor e mult sub aia a celorlalţi, cam ca la paralele inegale din gimnastica feminină. Excepţiile sunt rarisime, asta însemnând câte vreo două, trei nume de prin atletism, handbal feminin, scrimă, eventual chiar gimnastică, în pofida ultimelor contraperformanţe. În această secetă fără precedent în ultimii zeci de ani, ceea ce a reuşit Horia Tecău este cu adevărat remarcabil. Nu doar titlul cucerit, ci constanţa la nivel înalt îl face pe Horia deosebit. Performanţe ocazionale au avut şi fetele noastre, dar le-a lipsit constanţa. În plus (sau mai degrabă în minus!) nici măcar una dintre ele nu s-a apropiat măcar de vârful ierarhiei la vreuna din probe, şi nici în vreun turneu de grand slam. Horia Tecău, care acum vreo 10 ani (când oare au trecut!?) era campion mondial la juniori, câştigând şi Wimbledon-ul alături de Florin Mergea (care între timp s-a pierdut complet) s-a menţinut în acest timp la vârf în proba de dublu masculin. Cum ziceam, dovada valorii la cel mai înalt nivel al lui Horia Tecău este nu titlul la mixt, ci faptul că a jucat două semifinale la acest prim turneu de grand slam al anului. Ar fi putut câştiga şi duelul masculin, numai că gemenii Bryan, dincolo de valoarea fără egal (şi fără precedent în istoria probelor de dublu) au şi un incontestabil ascendent psihologic asupra perechii Tecău – Linstedt. Nu-i nimic, sunt convins că nu e departe momentul când îi vor bate. Poate chiar la următorul turneu de grand slam, cel de la Roland Garros, unde ambii au avantajul zgurei, suprafaţă pe care au învăţat tenisul. Şi ar mai fi ceva de spus despre premii: dacă la simplu, sumele sunt de ordinul milioanelor, la dublu sunt derizorii. Premiul încasat de Tecău – Mattek Sands este de doar 145.000 de dolari, fiecăruia revenindu-i, evident, doar jumătate. Cu toate acestea, Horia a depăşit, la Melbourne, milionul câştigat din premii. Abia asta e dovada şi a valorii, şi a muncii depuse.