Gabriel MANȚĂ

Cum se reacţionează atunci când tot planul ticluit de câteva săptămâni încoace se năruie în secunda 25? Barcelona s-a ridicat şi s-a scuturat de praf. A fost suficient. Greşeala: portarul Valdez a vrut să paseze prin spatele lui Di Maria, dar acesta alerga cu capul întors, s-a oprit şi a interceptat. A urmat încercarea disperată a lui Busquets de a remedia, mai întâi blocând şutul aceluiaşi Di Maria, apoi pe al lui Ozil. Dar mingea fusese programată să sară numai la albi, aşa că Benzema a finalizat frumos, din săritură. Survolăm prima jumătate de oră şi îl vedem pe Pique pasând la centru lui Messi, în semicercul din partea sa de teren. Acesta trece graniţa în semicercul celălalt şi pierde deja doi adversari. Mai evită unul şi aruncă mingea pe coridor chiar când Diarra băga disperat alunecare. La capătul tunelului întrezărise luminiţa Sanchez, care rezistă presiunii şi plasează mingea la bară. Aici n-a fost vorba de noroc, acesta s-a băgat în seamă la golul de 2-1, şut Xavi şi deviere decisivă Marcelo. Golul trei – Fabregas, din fază cursivă, aproape din inerţie. Două chestiuni aş vrea să mai punctez. Prima este jocul fascinant reuşit de Iniesta în repriza secundă. A doua, ipoteticul cartonaş galben pentru Messi, adus în discuţie de comentator, de Ilie Dumitrescu, chiar şi de Mourinho, mai pe departe. Să fim rezonabili, a fost un fault banal, cu Messi încercând să înţepe mingea cu şpiţul, cu crampoanele pe gazon, fără a periclita adversarul, dar adversarul său o ciupeşte un pic mai repede. Mi-aş dori un bănuţ pentru fiecare astfel de fault care mi s-a întâmplat mie, unui neprofesionist! Cică atac întârziat. Păi fiecare fault comis cu membrele inferioare, dacă nu e intenţionat, e un atac întârziat. La acea intensitate nu se dădea cartonaş galben decât dacă făcea parte dintr-o serie repetată. Măcar Messi a reacţionat liniştit, a ridicat mâna pentru a recunoaşte, aşa cum nu face Pepe, de exemplu, care protestează tot el!

Fiindcă n-am parti-pris-uri (am vrut să văd fotbal, iar la pariuri am mers pe X), mi-aş fi dorit să pot scrie şi despre Ronaldo. Din păcate, a fost prea crispat. Dacă dădea gol şi-ar fi ridicat nivelul jocului, el fiind jucător de moral. N-a fost să fie, poate se va întâmpla la retur, dar greu de crezut că se va corobora cu o victorie a Realului. Totuşi, pentru Mourinho şi ai săi, discursul pentru titlu nu suferă modificări substanţiale. Albii vor face mai puţini paşi greşiţi decât Barcelona, pentru că la Madrid e mai multă foame.