Doru POPOVICI

Fierbe. Cazanul. De fapt, oala sub presiune în care DNA, de-i-ar Domnul sănătate şi legislaţia mână liberă, i-a băgat pe derbedeii bătrâni care se visau până mai ieri, alaltăieri, eternizaţi în funcţiile de scule supreme ale fotbalului care, sub domnia lor de două decenii, a ajuns pe locul 55 în lume, după ce în 1994 se afla pe 5. Din toată sărăcia mea, tot aş da câţiva lei pentru a putea citi dosarul pe baza căruia a început urmărirea penală a borfaşilor. Iar faptul că interogarea lor se prelungeşte, măcar de data asta nu trebuie acuzat, ci salutat cu deosebit respect. Spun asta deoarece întregul spectacol este fascinant şi cu cât are mai multe acte, cu atât este mai interesant. În plus, ca în orice piesă de calitate, intensitatea acţiunii creşte progresiv, impresionante fiind trăirile actorilor, de-ai putea crede că nu-i teatru, ci o înşiruire de scene rupte din viaţă. Dintre cele mai recente ieşiri la rampă, câteva sunt de-a dreptul memorabile, precum cea a drumului Mitică/Corleone. Vi-l amintiţi, presupun, cât de băţos era el în actul 1, scena 1, când s-a dat agresat de ziarişti, la prima sa apariţie, în rolul martorului: „Băăă, m-aţi călcat pe bombeuri, nenorociţilor, ce vă băgaţi, bă, peste om, lăsaţi-mă să respir!”. Acum, ajuns în actul 2 şi în rolul inculpatului, a schimbat registrul scenic şi interpretativ: „Vă doresc o zi bună, sănătate, la revedere”. Ălalalt rol principal îi aparţine drumului Sandu/Naşu. La el abordarea e taman inversă: mai acu’ vreo două, trei săptămâni, nu prididea să-şi atribuie fel de fel de realizări (care mă-sa ar fi alea?, că primul responsabil de locul ăla, 55 e chiar el), întrebărilor vag incomode ale ziariştilor răspunzându-le cu un „smile” (uşor crispat, e drept, dar totuşi zâmbet). Ei bine, în actul 2, jucat pe un aeroport, a schimbat şi el registrul, zâmbetul fiind înlocuit cu înjurături printre dinţi adresate, aţi ghicit, tot ziariştilor. Fabuloasă mi se pare însă apariţia personajelor secundare, gen Doamna Naşu (adică nevasta bagabontului) care, uite-aşa, ca Iosefini, a scos din pălărie aproape juma’ de milion (de bani d-ăia buni, nu maculatură BNR!) pentru a-l credita (iu-hu-huuu!) fix pe „Lordu’ ” care (hi-hi-hiii!) i-a şi „restituit” banu’ întocmai şi la timp. Spuneţi drept: dv., cunoscând licheaua bătrână, i-aţi împrumuta măcar 2-3 lei? Dragă DNA, te rog frumos fierbe-i la foc mic, mult timp, pe toţi. Cu toate neamurile lor. Nu merită încătuşaţi brusc, că-i păcat. Apropo: Piţi când vine să spună cum l-a creditat pe Mititelu?