Doru POPOVICI

În ordine cronologică, primele daruri din sezonul cadourilor sunt cele de Sfântul Nicolae, pe care le primisem numai noi, cei cuminţi, fix pe 6 decembrie. Probabil că Piţurcă o fi fost mai cuminte decât media naţională, din moment ce pentru el primul dar a venit pe 15 noiembrie. Sau poate că Sfântul are alte repere decât noi, muritorii de rând. Ori o fi fost un fel de exorcizare, varianta soft, prin care Sfântul Nicolae să fi încercat să-l aducă pe calea cea bună pe posesorul maşinii cu numărul acela de înmatriculare deosebit de semnificativ... Nu vom afla, sunt convins, niciodată care a fost mecanismul prin care s-a ajuns la acest 3-1 care, să mă ierte Domnul şi toţi sfinţii în frunte cu generosul Nicolae, nu mi-a stârnit nici un sentiment deosebit, nu m-a făcut să ies în stradă la ora 23.35, când s-a terminat meciul, şi nici nu mi-a dat cine ştie ce speranţă în vreun viitor luminos al Naţionalei. De ce? Păi, pentru simplul motiv să după ce te chinui vreo câţiva ani la rând să baţi împiedicaţii Europei, acest 3-1 cu Grecia pare mai degrabă un accident. Unul fericit, dar accident. În fond, dacă ar fi să tragem o concluzie logică şi obiectivă, ar trebui să spunem că echipa secundă a Greciei s-a dovedit mai slabă decât echipa secundă a României. Că doar n-o să-mi spuneţi că echipa de alaltăieri e chiar cea cu care vom aborda preliminariile. Aceeaşi idee s-ar putea reformula însă şi într-o formă absolut defavorabilă nouă: nu cumva această echipă secundă a noastră e mai bună decât prima noastră reprezentativă!? Adică n-o fi cumva Papp mai bun decât Tamaş, Chericheş decât Bănel şi Săgeată decât Cociş? Şi dacă chiar sunt, după cum se prezintă lucrurile şi o demonstrează rezultatele, chiar crede cineva că Piţurcă o să lase acasă panaramele alea şi o să abordeze preliminariile Mondialelor cu echipa care alaltăieri i-a bătut pe greci? Vă dau şi răspunsul: din moment ce „obiectivul” lui Piţurcă este necalificarea (ce altceva se poate înţelege din vorbele Naşului care grohăia că primul obiectiv e calificarea la Euro 2016 – deci nici gând de Mondialele din 2014!?), acesta e mult mai uşor de atins cu fosilele „cu nume” decât tinerii necomplexaţi. Între o victorie improbabilă (dar posibilă) şi o înfrângere la limită, „onorabilă”, pe mâna fosilelor, Piţurcă va opta veşnic pentru a doua variantă. Ce-i poţi cere artizanului căderii pe locul 55 în lume?