Doru POPOVICI

Norocul e în continuare de partea mea: concertul Nightlosers de la Câmpulung m-a ferit de a asista în direct la noua demonstraţie de împiedicări a împiedicaţilor lui Piţurcă. Aproape că mă ia cu dureri de inimă ideea că diseară, aflându-mă cam fără treabă, pe unul din cele două televizoare o să urmăresc circul cu Grecia (că pe celălalt oricum o să văd un meci chiar de fotbal, din barajul pentru Euro), la care idiotul poreclit selecţioner anunţă schimbări masive de lot faţă de panarama de vineri. Chestia e tare rău şi probabil că prinde la ăia (or mai fi vreo 3 cu totul!?) care încă mai cred că derbedeul o fi chiar selecţioner: de fapt, ce vrea să spună Piţurcă e că ăia care au jucat vineri au fost paraşutaţi, teleportaţi, aduşi la Naţională de nu se ştie cine, iar abia azi or să joace ăia pe care geniul piţurcian îi pregăteşte pentru abordarea noilor preliminarii având ca obiectiv o nouă necalificare, că aşa zice contractul penal încheiat cu patronul tuturor tâlhăriilor din fotbalul nostru, Naşu’, că primul obiectiv e calificarea la Euro 2016. Mondialele din Brazilia? Ducă-se!... că noi şi la retragerea lui Ronaldo, anul ăsta, am trimis acolo tot nişte maimuţe, nu fotbalişti. Cât priveşte penaltiul ratat de Raţ, nu, nu-i ghinion: este ştiinţă pură. Ştiinţa, îndelung exersată, de a ţi se rupe-n paişpe de imn, de drapel, de ţară, de spectatori în ultimă instanţă. Aşa cum idiotul de la cârma echipei i se fâlfâie de orice, mai puţin de sacul de bani nemunciţi pe care îi încasează fraudulos pentru a-şi bate joc de noi toţi, tot aşa şi „fotbaliştilor” aduşi de el, că doar n-or fi mai proşti (că nici nu se poate!). Weekendul început atât de urât mi l-au salvat însă nişte sportivi adevăraţi, nişte domni între domni, practicanţi ai unor sporturi în care muhaelele de tip piţurcian n-au ce căuta nici în tribune, că oricum nu înţeleg ce se vede acolo: e vorba de snooker (termenul din Belgia) unde i-am văzut la lucru pe „moşnegii” Jimmy White şi Alan McManus, cu o finală câştigată de ăla micu’, Judd Trump, în faţa lui Ronnie O’Sullivan, şi tenis, într-o finală, la Paris, unde domnul Federer l-a desfigurat pe domnul Tsonga, câştigând (pentru prima oară în carieră!) turneul de la Paris. La peste 30 de ani şi aproape 70 de milioane de euro câştigaţi din turnee de tenis, Federer e mai vioi şi mai proaspăt decât toţi ăia ai lui Săndoi şi Piţurcă la un loc.