Gabriel MANȚĂ

Ne găsim în plină epocă romantică, s-o numim aşa, a fotbalului pe teren redus, cunoscut ca minifotbal. Anul trecut a avut loc prima ediţie a campionatelor europene, câştigată de România. Ca la Eurovision, probabil că învingătoarea avea datoria de organiza următorul turneu final, ceea ce s-a şi întâmplat, la Tulcea. Cine ar fi văzut componenţa celor două grupe de câte patru echipe ar fi putut crede că este vorba despre un fel de Cupă Balcanică, mai extinsă un pic. România, Bulgaria, Grecia şi Slovacia în prima, Cehia, Moldova, Cipru şi teoretic Serbia în cea de-a doua. Sârbii nu au putut onora invitaţia, danezii n-au putut fi invitaţi direct de pe plajă, ca în 92, poate din cauză că ne aflăm în plin extrasezon, aşa că în această grupă s-au luptat doar trei echipe. N-aş putea să vă spun care e situaţia minifotbalului în ţările care contează în fotbalul celălalt, pe care îl ştim noi, posibil să nu se fi făcut aşa rapid tranziţia de la futsal la minifotbal, deşi se pare că aceasta este tendinţa în ultima vreme. Oricum, până s-or trezi ele, noi vom avea cel puţin două titluri în palmares, fiindcă, iată, am reuşit să bifăm şi cel de-al doilea succes. Echipa noastră a fost cu o clasă peste multe competitoare, desigur şi pentru că unele dintre ele au deplasat efective reduse, Slovacia având doar o rezervă, iar Cipru nici măcar una!

Concret, România a învins Bulgaria cu 5-0, Grecia cu 3-1 (victorie greu conturată, cu un gol fantomă, direct din aut) şi Slovacia cu 4-1. În semifinale, o victorie mai greu conturată decât se estima, 4-1 cu Moldova, după ce am fost conduşi şi ne-am desprins pe final, când moldovenii, pentru a forţa egalarea, au băgat un jucător de câmp în locul portarului. Finalele au fost într-adevăr cele mai intense partide jucate la Tulcea. Pentru locul 3, Moldova a trecut cu destul noroc de greci, doar 1-0, în timp ce selecţionata noastră a trecut abia la loviturile de departajare de o echipă cehă care a crescut de la meci la meci, fiind la un pas de a deveni ea campioană. Am fost conduşi tot timpul, revenind în joc printr-un şut deviat, apoi, la 1-3 s-a instaurat crisparea. Salvarea a venit dintr-o acţiune personală şi, cel mai important, golul de 3-3 a fost reuşit pe final, dintr-o lovitură de la 9 metri, când cehii au făcut cel de-al optulea fault al reprizei, numărul fatidic după care orice greşeală se penalizează cu lovitură de la 9 metri (nota bene, noi comiseserăm... 0 faulturi!).

Una peste alta, important este că din lot au făcut parte şi doi jucători de la Railex Suceava, Ovidiu Bosancu şi Sorin Nicoară, ba chiar aceştia s-au numărat printre titulari. Mai mult, Bosancu a fost singurul jucător care a prins toate minutele în teren în semifinală şi finală! Felicitări şi la mai mare, poate chiar un mondial, până nu apucă brazilienii să treacă de la fotbal pe plajă la sintetic!