Doru POPOVICI

Iată că s-au dus două treimi din meciurile din cupele europene, moment în care cred că putem evalua destul de corect prestaţia de până acum a echipelor noastre. În cea mai importantă competiţie, Champions’ League, ne-am cam terminat treaba, Oţelul reuşind să acumuleze zero puncte din patru meciuri, ceea ce în principiu ne-ar cam scuti de comentarii. Paradoxul este faptul că Oţelul, cel puţin în cele mai grele meciuri ale sale, dubla cu Manchester United, a jucat fotbal. Adică nu s-a dedat la antijoc, încercând, atât cât a putut, să dea o replică în spiritul jocului: ofensiv, avântat, ba chiar şi-a creat şi câteva ocazii bune de gol, ratate doar fiindcă suntem români. E drept că nici Man. United n-a forţat nici un moment, dar nu sunt convins că poate mai mult decât a arătat. În fond, a fost surclasată cu 1-6 pe propriul teren în campionat, jucând cam tot atât cât a făcut-o Galaţiul. Aici, în comparaţia supremă la nivel de club, iese în evidenţă valoarea reală a fotbalului. Iar al nostru aşa şi este: de 0 (zero) puncte. În cealaltă competiţie, Europa League, care se adresează eşalonului al doilea, parcă nu stăm chiar atât de rău, chiar dacă avem deja sigur o eliminată, Rapid, una cu şanse care ţin mai degrabă de hazard, Steaua, şi una care poate să prindă primăvara, Vaslui. Alaltăieri, cele trei au adus un total de 6 puncte, cea mai bună realizare, de mulţi ani încoace, într-o singură etapă. Culmea e că singura care a pierdut e şi cea al cărei joc mi-a plăcut cel mai mult. E vorba de Rapid, care, dacă nu avea un imbecil pe teren (pe care l-a părăsit exact aşa, ca un idiot) şi un amator în poartă, putea să dea lovitura. Steaua a fost cam în aceeaşi situaţie: tot cu un om mai puţin, numai că fiind încă sub efectul excesului de adrenalină acumulată la Ploieşti, a reuşit să câştige, ba şi depăşind momentul ăla greu de tot, când fusese egalată. Sper să se menţină în priză şi pentru ultimele două jocuri, cel cu Schalke fiind cheia calificării. Păcat că alaltăieri nu a fost meciul cu nemţii, că ar fi luat-o sigur. În sfârşit, Vasluiul. Clar cea mai bună dintre toate, demonstrând că se poate şi fără Wesley. Şi chiar că se poate, cu condiţia ca alţi doi fotbalişti adevăraţi, Adailton şi Sânmărtean, să fie acolo. Cred şi sper că Vaslui se va califica, deşi meciul cu Lazio va fi indiscutabil cel mai greu din toate pe care le mai au de jucat echipele noastre.