Gabriel MANȚĂ

Neaşteptată reacţie a lui Dumitru Dragomir, aka Corleone, la ieşirea din arenele DNA. Deodată, nu mai era oracolul ăla de neatins pentru muritori. Ştia că presa vrea sânge, dar mereu sângele era al altora. Furia lui i-a stârnit şi mai rău pe reporteri, care l-au simţit vulnerabil. Iar multora dintre noi ne-a provocat zâmbete. Această ieşire i-a permis lui Mititelu, sunat repede de televiziuni, să spună că-i este milă de el şi că s-ar putea chiar să nu mai fie trimis în justiţie. Subtil, Mititelu vorbea. Despre dreptul mai-marelui ligii la o refacere într-un sanatoriu. Paradoxul în acest caz mi se pare altul. Pe Mititelu ar putea să-l salveze propriile mânării! Se ştie că ANAF-ul pusese sechestru pe jucătorii Universităţii, cum se spune într-un limbaj simplist, de fapt, pe drepturile de transfer ale acestora. De ce fusese instituit acest sechestru? În nici un caz pentru conduită ireproşabilă a managerului Mititelu. Acesta jonglase cu societăţi şi datorii către stat. Dar iată că statul vede cum este ţepuit de peşti mai mari decât juvetele. De fapt, de alt juvete, Dragomir, plus Naşu Sandu. Aceştia desfiinţează echipa Craiovei, aşa că jucătorii devin liberi de contract şi îşi iau zborul. Hopa, brusc Mititelu luptă pe aceeaşi baricadă cu bugetarii! Şi de-acum, să te ţii... Fluturarea numelor FIFA şi UEFA de către Sandu întru protecţia sa nu mai ţine, acestea au devenit nişte simple acronime. La mijloc e vorba despre abuz în serviciu, adică exact în problemele astea de fotbal.

Important este momentul, DNA-ul nu are voie a-l rata. Are toată poarta în faţă, are match-ball. Dacă acum intervine iarăşi vreo chichiţă şi ăştia doi scapă, nici că se va mai putea atinge cineva de ei. Pur şi simplu, nu se vor mai preta la nimic, vor sufla şi-n iaurt. De aceea, acest moment poate însemna sfârşitul şi în acelaşi timp începutul. Prevăd că Sandu Mircea va avea iarăşi probleme de sănătate. Despre Corleone Dragomir e mai greu de prevăzut ceva. Poate va începe să plângă. Poate va încerca iar să râdă, dar nu va fi râsul lui.

În încheiere, ca să nu fie dubii, ţin să spun că asta nu ar fi o victorie a lui Mititelu, nu i-ar spăla păcatele. Dacă ne-am întoarce în timp, înainte de abuzul săvârşit de Naşu şi Corleone, el tot în liga secundă ar fi, retrogradat pe teren, tot cu datorii la stat şi cu sechestru pe jucători. Dar, desigur, o revenire la această situaţie poate fi prezentată, în dulcele stil oltenesc, ca fiind o frumoasă victorie!