Gabriel MANȚĂ

De unde îl credeau mort şi îngropat, Mititelu face din ce în ce mai multă gălăgie pe la uşile federaţiei şi ligii. Pe aripile scandalului cu priponirea şefului peste arbitri, trage şi el nădejde să întoarcă soarta ce-i fuse crudă astă dată. La cauza-i nobilă s-a înhămat ditamai directorul de gazetă, mai bine mai târziu decât deloc. Că lovitura de graţie (perversa, cum ar numi-o neopresa!), aia cu dezafilierea Universităţii Craiova, a constituit un abuz, asta n-ar fi de mirare, că decizii atât de drastice nu întâlneşti pe toate drumurile. De destule ori cluburile aflate la ananghie se cer singure afară, pentru a apărea apoi sub altă pălărie. Dar în privinţa Craiovei e ca anii de puşcărie făcuţi pe nedrept, oricâte compensaţii s-ar acorda, timpul nu ţi-i mai întoarce nimeni. O eventuală anulare a deciziei de dezafiliere n-ar fi decât retragerea unui tsunami. Nimic în urmă, ground zero. Spre deosebire de cazul Sion, pentru care deocamdată nu se întrevede soluţia de reintegrare în Liga Europa, Ştiinţei i s-ar putea oferi un loc în B, cu multe restanţe de disputat. Cu ce jucători? O nouă retrogradare ar pluti în aer. Decizia de dezafiliere a fost de o gravitate maximă, iar cei care au moşit-o, printre care şi olteanul Corleone, pur şi simplu nu pot reveni asupra ei, fiindcă ar însemna să accepte că au greşit în cel mai groaznic mod, greşeala lor măturând un brand de pe faţa pământului. Sau mai curând n-au greşit, au făcut-o intenţionat, e mai plauzibil. Sigur, şi Mititelu are bubele lui, că doar Craiova nu a fost dezafiliată din postura de campioană, ea retrogradase pe teren. Iar felul în care a fost împachetat de un alt juvete, Piţurcă, numai în lumină favorabilă nu-i pune inteligenţa. În această bolgie a culpelor, a mai picat încă una, atât de bizară încât n-o poţi lua în serios, ar fi întruchiparea absurdului pe pământ, ceva demn de Urmuz, că tot a fost el judecător la începuturi. Fiindcă dinspre justiţie vine bomba. Cică acţionarea în judecată a FRF de către Mititelu, motivare centrală a dezafilierii, nici n-ar fi existat, totul pornind de la o încurcătură în comunicare, slujbaşii ăia cu robe confundându-l pe domnul Piţi cu federaţia!! Păi şi, dacă ar fi aşa, de ce Mititelu n-a lămurit lucrurile în secunda doi? Că doar putea să ţină minte şi el atâta lucru, pe cine mai dă în judecată! Asta-i tot ce-a putut încropi după atâtea luni, un grefier care să-şi pună cenuşă în cap? Muică, suntem neam de şatră... Cum se va termina această poveste? Nici la puşcărie, nici la balamuc. La fotbal.