Gabriel MANȚĂ

Foarte greu trec pentru pariori aceste săptămâni în care nu se întâmplă nimic, doar vinerea (nici măcar sâmbăta!) o mână de meciuri inter-ţări. Iar când naţionala României nu mai are decât şanse de domeniul fantasticului, se alătură pariorului şi microbistul obişnuit. Doar DNA ce ne mai înviorează, provocând reacţia absolut idioată a numitului Piţurcă, mare om, mare antrenor. Dar să nu-i băgăm în seamă decât prostioarele din fenomenul la care, teoretic, se pricepe. Faptele stau aşa: doi jucători etern-problemă fuseseră excluşi pe motive disciplinare de la echipa naţională, “deocamdată, definitiv” (nu mă pot stăpâni să nu-l citez din nou!). După o pauză de două meciuri oficiale, cei doi sunt rechemaţi. N-ar fi fost nimic surprinzător, în fotbal oamenii sunt inconsecvenţi, orice ar da pe gură fac pe dos. Dar aici mai intervine şi contextul. Pe Tamaş nu-l iau în considerare, n-avea cum influenţa zeroul din dreptul golurilor marcate la meciul cu Franţa. Aşadar, Mutu a fost pedepsit tocmai la partida cu pricina, cel care aproape a consfinţit finalul drumului nostru în aceste preliminarii. Iar acum, este iertat şi rechemat cu Belarus, adică la un meci care pur şi simplu nu ne mai interesează! Logica unei decizii o anulează pe a celeilalte. Este ca şi cum ai lua calmante şi somnifere când ştii că gagica înnoptează la tine, iar a doua zi bagi o viagra fiindcă eşti singur şi ai filme deocheate în program. Sau ca şi cum te-ai lăsa de băutură înainte de o petrecere, pentru a reîncepe a doua zi să bei singur. Cu alte cuvinte… dacă tot te-ai sacrificat, măcar fă să aibă un sens. Sau, dacă ştii că n-ai voinţă, măcar asumă-ţi viciul. Nu-l credeam de o inteligenţă sclipitoare pe domnul Piţi, dar chiar să-şi bată singur cuie în talpă nu mă aşteptam. Poate există explicaţii la care nu avem acces, Mutu având impresari influenţi şi un naş la Ibiza. Sau poate scopul secundar al mandatelor lui Piţi este să-l deposedeze pe Hagi de recorduri. După cel al selecţiilor, se forţează cel al golurilor. Cât despre viitorul naţionalei, dacă strategia pe 2-4 ani se bazează tot pe Mutu, deja putem considera pierduţi aceşti ani. Iar dacă nu, vorba cântecului care a dat titlul acestor rânduri…