Gabriel MANȚĂ

Dacă oamenii cu fotbal în cap ar avea loc să vorbească de diverşi neaveniţi, poate comisia aia de etică nou înfiinţată n-ar avea obiectul activităţii. Două au fost declaraţiile pe care vi le supun atenţiei, una a lui Dinu, cealaltă a lui Grigoraş. În privinţa lui Dinu, e adevărat că el îşi face loc oricând la microfoane, dar a lipsit un timp din peisaj din motive obiective. Iată că în mijlocul unei isterii cvasigenerale a acuzaţiilor reciproce a cuvântat fără acea preţiozitate specifică. A spus că eliminarea rapidistului Herea a fost o măsură exagerată. N-aş discuta aici despre fair-play, ci despre pricepere. Dinamovistul a venit singur sanie, iar Herea, golănaş, doar l-a proptit puţin cu talpa. Galben era suficient. Apoi, Grigoraş a avut puterea pe care preşedintele gorjenilor n-a avut-o, declarând că intrarea lui Gardoş la Băcilă n-a fost cu intenţie de rupere. Acum, dat fiind deznodământul, nu putea să-i spună şi lui Băcilă „du-te, bă, la şah, du-te la şah!”. Dar în esenţă cam asta e, ca fotbalist îţi asumi nişte riscuri, inclusiv să dai peste un nebun ca Ganea care să te nenorocească pe viaţă (remember Kennedy!). E drept, acum Ganea tocmai ce a fost ademenit să se înscrie în echipa unui sanatoriu, pe nume Sănătatea. I-au spus că o să joace cu Steaua. Vă daţi seama, la aşa ceva n-ai cum să rezişti. Pe ei, pe Steaua lor! Care Steaua ar putea replica cu o legitimare pe măsură, unul care e cel mai bun în domeniul său, oricare ar fi acela.

Tot la meciul Stelei, un amănunt pentru care nimeni n-a apelat la „jurisprudenţă”. Nu credeţi că ar fi fost interesant să ne amintim ce a păţit Moţi pentru un henţ similar cu al lui Latovlevici? A păţit nimic! Era în 2009, la Mediaş. Moţi băga alunecare, dar mingea săltată peste el s-ar fi dus în poartă dacă nu o lovea cu mâna. N-a fost suficient pentru arbitrul Lajos, iar Dinamo a scăpat cu 1-1. De data asta, când fu Steaua, nu fu Lajos. Fu Kovacs, alt ungur, altă interpretare, roşu şi eliminare. Hai că a ieşit şi rima!