Doru POPOVICI

Pe lumea asta există probabil două categorii de oameni pentru care masochismul este o a doua natură, dar cărora, oricâte defecte le-am găsi, nu putem să nu observăm că au şi o calitate dusă la extrem: optimismul. E vorba, aţi ghicit, de suporterii lui Dinamo Bucureşti şi de cei ai lui Real Madrid. Deşi m-a ferit Dumnezeu să ţin cu Dinamo, de vreo jumătate de secol sufăr pe partea aialaltă, ca fan al lui Real. Săptămâna trecută, dacă vă amintiţi, tot aici scriam că noi, Real adică, am câştigat deja titlul încă din etapa a doua, din moment ce Barcelona făcuse un amărât de egal în deplasare, la San Sebastian, cu Real Sociedad. Dar în final ziceam, totuşi, că nici Real nu-i mai fraieră, în sensul că s-ar putea să o comită şi ea, şi că suntem campioni... cel puţin pentru o etapă. Aşa a şi fost. Barca a făcut 8-0 cu nişte împiedicaţi în timp ce Real a luat-o cu 1-0 de la colosala, uluitoarea, fenomenala... Levante!! N-o fi ea chiar Alcorcon (aia care ne-a tras-o cu 5-1 în Cupa Regelui acum doi ani) da’ orişicât... Ştiţi ce-i lipseşte Real-ului pentru a nu fi mai brează decât Dinamo? Un Borcea care să ne roage să o lăsăm să se pregătească pentru Liga Campionilor! Aşa că dacă printre dv. se află vreunii care vor să facă mişto, lăsaţi, că sunt antrenat la chestia asta. În cu totul altă ordine de idei, la sfârşitul săptămânii a avut loc un nou episod din circul care (pentru noi) îl constituie eternele meciuri de baraj în Cupa Davis, cea în care am jucat de două ori în finală, în anii ’70, în formula Năstase – Ţiriac. A urmat o cădere progresivă, mai întâi cu rezultate contradictorii, cu promovări şi retrogradări în / din grupa de elită (cât timp au evoluat Pavel, apoi Hănescu), iar acum, când nici ăştia nu mai joacă, a început prăpădul. Nu e cazul să acuzăm. Nici măcar pe Hănescu, care a refuzat pur şi simplu să joace. Cu el, care în tot anul ăsta n-a trecut decât o dată de turul 1, crede cineva că i-am fi bătut pe cehi? Sau dacă Tecău n-ar fi avut (sau mimat?) durerea aia, fix în c...ot, le-am fi furat calificarea? Aducând în echipă jucătorii noştri de pe locurile 192 şi 314 (sau pe-acolo...), adică pe cel mai bine clasaţi, evident că mai mult de atât nu se putea. Ca şi la fotbal, vor mai trece ani buni până să revenim pe poziţii bune în clasamente. Dacă vom mai reveni...