Gabriel MANȚĂ

Da, așa cum scriam încă de vineri, ne vedem puși cu spatele la zid înaintea acestui meci cu Franța. Nu-i încă exclus ca Belarusul să izbutească în deplasare ceea ce n-a reușit acasă, doar am văzut că și noi am fost tratați de sus de bosniaci după ce ne-au bătut prima dată. La fel, ei îi văd victime sigure și pe rușii albi și s-ar putea să nu fie așa. Ce bine ar fi, dar și ce bine ar fi să nu mai conteze asta! Ceea ce este echivalent cu o victorie a noastră cu Franța. Iar la meciul ăsta nu vom conta pe Torje, omul care a dinamizat... Dinamo, dar și echipa națională. Nu iau ca reper neapărat victoria din Luxemburg, încă de la returul cu Bosnia își făcuse simțită prezența. Chiar dacă a ratat de două ori singur cu portarul, erau indicii de luat în seamă că începe să conteze. Bineînțeles, s-a autoexclus cu acel cartonaș galben pentru că nu are prea multe în cap. Are scuza că e încă un puști. Deocamdată nu-l conduce mintea, dar îl duc picioarele, talentul, nerăbdarea.

Așadar, ce poate face Pițurcă în condițiile astea pentru a bate Franța? Rareori mi-a fost dat să fiu mai pesimist înainte de un meci al naționalei. Totuși, pentru că ne trebuie neapărat cele trei puncte, forțez un scenariu de succes: acela prin care am învins Olanda la Constanța, tot cu Lucky Piți pe bancă. Un meci închis, îmbâcsit chiar, la care să sperăm în lovitura norocoasă. Că o fi lovitură liberă, că o fi lovitură de colț, numai lovitură de teatru să fie! Dinspre partea cocoșilor nu trebuie să ne așteptăm la nimic bun. Chiar și un egal, care pentru noi ar fi ca și inutil (reamintesc, fără a lua în considerare un eventual rezultat pozitiv al bielorușilor în Bosnia), ar fi accepat cu noduri de francezi, pentru că le-ar transforma ultimul meci cu bosniacii într-unul decisiv pentru primele două locuri. Iar Franța are niște frustări istorice la astfel de meciuri, amintiți-vă Bulgaria lui Kostadinov. În concluzie, ne vom pândi unii pe alții pentru a ciupi victoria. Să fim mai obraznici și s-o ciupim de fund!