Doru POPOVICI

Îmi cer scuze pentru un comentariu legat de transferările care, ziceam eu atunci, la echipele serioase din fotbalul adevărat sunt finalizate până la startul campionatului din motive numeroase, cel mai important fiind cel legat de strategia antrenorului, în timp ce la noi echipele de toate nivelurile continuă să vândă şi să cumpere fotbalişti într-o veselie. De ce vă cer scuze, puţin mai încolo. Acum, detaliind niţel situaţia de la noi, am avut totuşi confirmarea că procesul de vânzare-cumpărare n-are nici o legătură cu tactica preconizată de vreun antrenor, oricare ar fi acela şi la orice echipă ar antrena. Singurul criteriu pare a fi acela al gogonelelor sau al castraveciorilor de pus la murat: dacă le iei de la piaţa de angro ieşi mai ieftin la kil. De asemenea, poţi cumpăra încă mai ieftin când omul scade din preţ din dorinţa de a-şi strânge mai repede catrafusele şi de a se căra la el acasă, în sud, unde producţia de gogonele a fost întotdeauna mai bogată. Exact aşa s-au petrecut lucrurile la noi, în campionatul tuturor gogonelelor şi murăturilor adunate de pe toate planeta: puţinele vânzări-cumpărări s-au făcut la spartul târgului, marile pieţe de angro fiind cele de la Timişoara şi Craiova. Beneficiarii, cei care au aşteptat sosirea serii, au luat la kil ceea ce se vindea până mai devreme doar la bucată şi cu preţuri „de firmă”. Astfel, marele beneficiar Gigi Becali, avid de umplut borcanul la preţuri cât mai mici, se pare că nici n-a observat că vreo două gogonele erau deja borşite, nefiind bune decât de dat la gunoi. A ajuns astfel să caute altele mai breze fix în ograda celui mai cunoscut producător de legume, bulgarul. Şi când? Tocmai în momentul în care, cu cântarul în faţă, încercam să aflăm ce trage mai tare: brânza de stână din Ghencea sau castraveciorul bulgăresc? Ciudat e că nimeni de la UEFA nu s-a inflamat nici măcar cât FRF-ul atunci când acelaşi cioban, la intern de data asta, arunca în urechile adversarilor direcţi (Cluj, Galaţi, Timişoara) sume colosale, ipotetice desigur, pentru achiziţionarea celor mai buni din bătătura adversă. De ce vă cer, totuşi, scuze? Pentru că, deşi campionatul începuse deja, una din cele mai serioase echipe de pe lume, Arsenal, antrenată de un mare strateg, Arsene Wenger, l-a vândut pe omul care-i făcea tot jocul: Cesc Fabregas. La primul meci fără el, a luat-o acasă (0-2 de la Liverpool). Săracu’ Wanger, ce faţă avea!