Am văzut cu toţii primul episod din serialul El Clasico al acestui sezon. Vom mai vedea cel puţin încă trei până la primăvară. Returul de azi şi dubla întâlnire din campionat, obligatorie. Nimeni nu garantează reeditarea confruntărilor de anul trecut, din Cupa Regelui şi Liga Campionilor. De aceea, n-ar strica să acordăm atenţia necesară acestei duble din Supercopa. Jose Mourinho a muncit continuu şi aplicat. Nici măcar o nouă achiziţie nu s-a regăsit între titulari. Abia după ce vor confirma în partidele de rutină din Primera, vor putea emite pretenţii. Până atunci, sunt două observaţii de luat în seamă în perspectiva returului de azi, de la miezul nopţii. Mourinho a lucrat la posesie pe faza ofensivă şi nu mult a lipsit madrilenilor să şi-o adjudece. Până la introducerea lui Xavi, posesia era a gazdelor. La final, în procente, a fost 48-52, dar avantajul catalanilor a fost platonic. În afara golurilor, realizări personale de excepţie, Casillias n-a putut fi constrâns la nici măcar o paradă! Asta în timp ce omologul Valdez a fost mai mult decât ocupat. A doua chestiune, ceva mai subtilă, se referă la jocul lui Cristiano Ronaldo. Valoarea şi orgoliul său, nu neapărat în această ordine, îi cer să fie la înălţime tocmai în aceste întâlniri la vârf. Urmarea este un joc egoncentric, cu rezolvări pretins spectaculoase, dar ineficiente. Pur şi simplu, CR7 încearcă imposibilul în aceste confruntări, iar acest lucru se întoarce nesmintit împotriva sa.
Poziţionându-ne şi de partea echipei lui Pep Guardiola, observăm o altă strategie, a obţinerii rezultatelor cu minimum de resurse. Echipa blaugrana de pe Bernabeu a fost aproape o sfidare. Până la urmă, catalanii şi-au atins scopul, au lansat buzduganul care anunţă sosirea zmeului. Transferul lui Fabregas a fost oficializat şi blindat. Titularii de drept sunt şi ei pregătiţi să intre treptat. Va putea Mourinho să opună o echipă contondentă? Primul răspuns, în această noapte.