Gabriel MANȚĂ

Ceea ce se întâmplă zilele acestea la Londra scapă înţelegerii celui care se crede la adăpostul civilizaţiei. Trebuie să ne fie clar, atunci când efectiv va fi stârnit, de foame sau de ură, omul modern va străbate în galop veacurile. Înapoi, către obscurantism. Ne vom linşa unii pe alţii şi pentru mai puţin decât o bucată de pâine, pentru iluzia unei bucăţi de pâine. Poate că progresul însuşi nu e decât o iluzie. Deja s-a văzut cum se poate pune pe butuci marele stat de drept american când cu inundaţiile din New Orleans, în urma uraganului Katrina. Iar acum Londra, cu iminenţa instituirii stării de urgenţă din cauza propriilor cetăţeni. La Londra, nu în lumea a treia! Că un meci de talia unuia ca Anglia-Olanda a fost anulat, că Premier League va începe fără cartierul Tottenham pe hartă aproape că nu mai este relevant. Poate că însăşi corectitudinea asta politică ne alienează. Drepturile omului se întorc împotriva omului. Ditamai poliţia londoneză are comportament vegetativ pentru a nu fi acuzată de cine ştie ce atitudine antidemocratică. În vremea asta, bunurile altor cetăţeni sunt distruse, cetăţenii înşişi sunt tâlhăriţi, ba chiar unii agresori cad victime propriului grup. Căci animalele de pradă aflate în cârdăşie conjuncturală se pot întoarce şi unele împotriva celorlalte. În vremea asta, Rooney, un tip pe care un anume talent l-a scos din cartierele de baştină ale „protestatarilor” cu glugi şi căşti de motocicletă, trimite mesaje pe Twitter prin care cere încetarea violenţelor. În 1990 Twitter-ul nu exista, dar tricolorii noştri cereau şi ei, de la Italia Novanta, încetarea manifestaţiei violente – aşa era prezentată de televiziunea cea liberă – din Piaţa Universităţii. Nici atunci forţele de ordine n-au intervenit, deşi sunt convins că şi-ar fi dorit. A găsit atunci Iliescu o metodă pentru a se păstra ca nufărul. Dar rezultatul a fost acelaşi, întoarcerea în grotă.

Cam puţin fotbal astăzi, bine totuşi că mai avem pâine!