Doru POPOVICI

În ziua în care Naşu’ organiza memorabila-i conferinţă de presă spre a ne anunţa ceea ce deja ştiam cu toţii, anume că echipa Argentinei avea şi alte opţiuni decât prezenţa la o chermeză dâmboviţeană, m-am întrebat care era de fapt suferinţa lui majoră legată de acest eveniment care tocmai se volatilizase. Concluzia la care am ajuns este cea expusă în ziua următoare tot în această rubrică, anume că dincolo de ratarea unei ipotetice cosmetizări a imaginii bandei conduse de el însuşi („mamă, ce tari e ăştia, l-a adus pe Messi însuţi”, în limbaj fotbalistic, desigur), problema cea mare, aia grea de tot, practic imposibil de rezolvat, rămâne aia cu lozu’: cum naiba să facă el pierduţi în ceaţă banii pe care îi şutise deja de la fraierii care şi-au luat deja bilete, condiţionaţi fiind de achitarea taxei de membri ai... fan clubului Naţionalei! Fiindcă trebuie să fii naiv rău, sau măcar român, pentru a-ţi imagina că banii ăştia chiar sunt contabilizaţi undeva ori aduc vreun beneficiu Naţionalei.

Asta, dincolo de ideea în sine: există vreun român care să nu fie fan al propriei echipe reprezentative? Atunci de ce nu vine Naşu’ cu o propunere către banda cealaltă, a lui Boc, cum că nimic n-ar fi mai corect şi mai logic decât să plătim cu toţii, adică vreo 18 milioane de fraieri, o taxă de fan al Naţionalei? Ca taxa radio-tv, care vine pe factura de la curent electric. M-am întrebat la ce stratageme va recurge Naşu’, iar întrebarea a căpătat între timp răspunsuri căcălău. Mai întâi a băgat-o p-aia cu poate că se răzgândesc, că nu s-a dat încă un comunicat oficial. Na, că s-a dat.

A venit apoi golănia cu Portugalia: că poate îi convingem pe ăia să fie la fel de golani ca argentinienii şi să-şi anuleze meciul cu Luxemburg, doar ca să joace cu noi. Ba să se şi şteargă undeva cu Luxemburg, pe care-l mânjim noi cu ceva „caşcaval” (îţi trebuie tupeu, nenică, pentru a propune aşa o măgărie: adică noi, rataţii planetei, le dăm un ciubuc luxemburghezilor, care sunt în primele zece ţări din lume în privinţa nivelului de trai) ca să tacă. N-a tăcut. Ne-a zis doar „pardon”.

Hai că mai e una, de rezervă: biletele rămân valabile pentru meciul cu Franţa. Probabil că poporul a răspuns „sictir”, din moment ce ieri Naşu’ a mai găsit una: sondaj pe Facebook dacă poporul ăla n-ar putea... Nu vă sună a disperare? A disperarea borfaşului prins cu aia-n gură. Raţa, ca-n „Căţeluş cu părul creţ”, zic.