Gabriel MANȚĂ

În sfârşit, s-a pus degetul pe rana adevărată de la Poli Timişoara. Decizia prin care echipa este condamnată la ani de penitenţă în divizia secundă este motivată prin ingineria financiară pe care şi-a permis-o inconştientul de Iancu. Şmecheria suveicii este posibilă într-un mediu de afaceri ca al României, în care Iancu a mai dat tunuri, dar în fotbal există instanţe superioare care nu sunt de pe la noi. Din fericire sau din păcate. Pentru ceea ce a făcut, Iancu ar trebui declarat persona non grata în Banat, iar laolaltă cu el şi Chivorchian sau Stanciu. Aceştia au girat măgăria şefului cel mare, fie şi prin non-acţiune. Chiar dacă nu aveau puterea de a se opune lui Iancu, n-ar fi trebuit să rămână părtaşi la nenorocirea unui club ca Poli. Demisia era opţiunea justă pentru cineva cu conştiinţă, pentru cineva căruia îi pasă cu adevărat de oraş, de ceea ce simt oamenii. Dar ei, ca şi Iancu, erau doar nişte venetici. Acum, în urma lor rămâne dezastrul. Miile alea de suporteri care cereau dreptate pentru Poli în Piaţa Operei şi înjurau la Sandu ar fi trebuit să ştie că au fost năruiţi din interior. Războiul lui Iancu n-a fost niciodată şi al lor, indiferent cu cine l-ar fi purtat.

Celălalt dezastru cu nume este din Oltenia. El n-a fost venetic, dar a reuşit  aşa, „din dragoste”, să radă din scripte un club ca Universitatea. Dar undeva, în spatele prostiei lui Mititelu, se întrevede şi o siluetă care aduce cu a lui Piţi, selecţionerul. Dacă la Timişoara este clar că se va porni de la zero, la Craiova Mititelul ţine cu dinţii şi de acest zero. Dacă printr-o minune ar fi capabil de o revelaţie, să realizeze că toate acţiunile „mafiei” au fost provocate de prostiile lui, să se retragă undeva în fundul pământului şi să permită altcuiva să culeagă simbolul din praf! Dar fiindcă Mititelu nu este setat să-şi recunoască vreodată incompetenţa (eufemism!), ar trebui urmat modelul Fiorentina. Acum vreo zece ani, sub conducerea lui Cecchi Gori, clubul a încetat să existe. În aceeaşi vară, Della Valle a înfiinţat altul, cu o denumire apropiată, şi a pornit de jos promovând succesiv, iar după câţiva ani clubul şi-a recăpătat vechea denumire şi palmaresul. E drept, Mititelu ar fi în stare să doarmă cu palmaresul sub cap chiar şi într-un cuib de cuci, acolo unde ar avea tot dreptul să se cazeze.