Gabriel MANȚĂ

E dificil să cuprind într-un singur material trei zile de turneu în care Railex Suceava a jucat maximum de meciuri, șapte, fiecare având istoria lui, momentele lui de cumpănă, așa că voi ține rubrica ocupată în două rânduri.

Debutul în grupă s-a petrecut împotriva gazdelor de la Timișoara, considerată printre favorite mai degrabă prin această postură, de gazdă. Cu un oarecare trac, Railex a început pe poziții defensive cu ieșiri rapide pe contraatac, o tactică deseori câștigătoare la minifotbal. Din două astfel de incursiuni, sucevenii convertesc una și intră în avantaj la pauză. La reluare, se primesc două goluri mai mult decât evitabile. La primul, timișorenii au lovitura de începere și în câteva secunde mingea se odihnește în plasă, după o opoziție aproximativă din partea tuturor pe traseul către poartă. După o asemenea reintrare abruptă în meci, sucevenii echilibrează jocul, vine însă o greșeală de interpretare a unei faze la lovitură liberă indirectă, cu trei oameni în zid, ceea ce i-a permis unui adversar să rămână complet liber în lateral și să înscrie.

Meciul doi devenea decisiv, Vulturii din Bistrița fiind învingători în primul meci. Sucevenii și-au dat drumul la joc, au avut meciul la discreție, au condus permanent, dar în repriză au ratat pe contraatac sumedenie de ocazii pentru desprindere (între care și trei bare!), ceea ce le putea complica inutil viața pe final, când bistrițenii au fost la un pas de egalare. Golul de 4-2 a venit la concurență cu fluierul final, însă a avut importanța lui, fiindcă a permis rocada în clasament, Railex urcând pe locul doi la golaveraj.

Ultimul meci din grupă n-a avut istoric, adversarii din Mediaș fiind printre cei mai pacifiști, și la propriu, și la figurat, din întreg turneul. Ca să vă faceți o idee, la pauză era 4-0 pentru Railex și 0-0 la greșeli tehnice (faulturi, hențuri)! A fost bine mai ales pentru că s-a putut rula întreg lotul.

Tragerea la sorți pentru optimi n-a fost prea blândă, Railex fiind unul dintre cele două locuri secunde care a jucat împotriva unei câștigătoare de grupă. Și n-a fost una oarecare, Roș-Albaștrii din Satu Mare fiind printre favorite, în opinia majorității celor prezenți. Acest lucru s-a confirmat și pe teren. Railex a fost mai mereu condusă, chiar și la două goluri, dar nu s-a lăsat, revenind mereu în joc. Momentul cheie s-a petrecut cu vreo 8 minute înainte de final. Un adversar a luat al doilea galben și în cele 5 minute de superioritate sucevenii au înscris două goluri, cu o oarecare doză de șansă, trecând în avantaj și rezistând apoi până la sfârșit. Trebuie spus că acel cartonaș roșu a fost pe deplin meritat, jocul sătmărenilor fiind unul dur și șmecheresc în același timp, cu multe șicane și lovituri atunci când știau că arbitrii nu-i pot vedea..

Sferturile, în ciuda calificării la lovituri de departajare, au fost mai ușoare. Railex a condus cu 1-0 echipa din Deva și a controlat jocul în permanență, fiind egalați nemeritat pe final, dar asta nu i-a demoralizat, toate cele trei lovituri de la 7 metri fiind executate impecabil.

Semifinala a fost cu cântec și a pus capăt unui parcurs remarcabil la prima participare la un turneul final pe țară. Scorul de 3-1 pentru Magic Iași a fost rezonabil pentru ce s-a jucat, revirimentul și golul de onoare venind cu aportul consistent al rezervelor. Meciul s-a jucat în ultimul minut al primei reprize, când Railex a avut o mare ocazie de a egala, portarul advers (”celebrul” Cornel, vom mai vorbi despre el) respingând neverosimil de la rădăcina barei, cornerul sucevean, executat slab, transformându-se în contratac-gol pentru Iași.

Finala mică s-a jucat tot ”local”, cu cealaltă echipă din Iași, Terra Mold. A fost festival pentru Suceava, scorul fiind doar de 4-2 fiindcă unii jucători au preferat șutul în locul ultimei pase. Concluziile, cu proxima ocazie.